Anatole France
Anatole France (n. , Paris, Franța – d. , Saint-Cyr-sur-Loire, Centre-Val de Loire, Franța) este numele de scriitor al autorului francez Jacques Anatole François Thibault, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1921.
| Literatură franceză |
| Istoria literaturii franceze |
|
Medievală |
| Scriitori francezi |
|
Listă cronologică |
| Portal Franța |
| Portal Literatură |
Motivația Juriului Nobel
modificare„ca o recunoaștere a strălucitelor lui realizări literare, caracterizate prin noblețea stilului, o adâncă simpatie față de oameni, grație și un autentic temperament galic”[17].
Date biografice
modificareJacques Anatole François Thibault s-a născut la 16 aprilie 1844, la Paris ca fiu al unui librar erudit, care-l inițiază în meseria sa îndreptându-l totodată către studii umaniste. Devine absolvent al Colegiului Stanislas din Paris, perioadă în care colaborează la Bulletin du bouquiniste și la Le Chasseur bibliographe.
Autor de poeme de dragoste inspirate de iubirea sa nefericită pentru actrița Élise Devoyod, (1885, îl cunoaște pe editorul Lemerre, adevărat mecena al poeților parizieni. Devine lector la editura acestuia (1869).
Este mobilizat în garda națională (1870). Sub diferite pseudonime, publică versuri, articole, pastișe. Își face debutul editorial cu eseul Alfred de Vigny (1868). Sub semnătura Anatole France, publică la Lemerre volumul de poezii Poèmes dorés (Poeme aurite)în anul 1873.
Înlătură din culegerea de versuri Le Parnasse contemporain publicată de editura Lemerre în 1875, poeziile lui Verlaine, Mallarmé, Charles Cros. Devine bibliotecar la Senat (1876).
Apare primul său roman Le Crime de Sylvestre Bonnard (Crima lui Sylvestre Bonnard) (1881), premiat de Academia franceză. Începe să frecventeze saloanele doamnelor de Loynes și Arman de Caillavet (1883). În același an are loc întâlnirea sa cu Renan.
Este reprezentată piesa Noces corinthiennes (Nunta din Corint) în anul 1884. Devine director al revistei Les Lettres et les Arts (1885) și cronicar al revistei Le Temps (1887), calitate în care va face elogiul lui Zola (1892). În 1890, își dă demisia din postul de bibliotecar la Senat. Este anul când are loc întâlnirea sa cu Charles Maurras și când publică romanul Thaïs. Călătorește , împreună cu doamna de Caillavet, în Italia (1893), divorțând de Marie-Valérie Guérin de Sauville, cu care se căsătorise în 1877. Apare Le Lys rouge (Crinul roșu, 1894).
Anatole France este ales membru al Academiei franceze. Este o perioadă în care scriitorul călătorește mult în Italia, Belgia, Olanda, Germania, Grecia (1895, 1896, 1898).
Bibliografie
modificareRomane, povestiri
modificare- Jocaste et le Chat maigre (Iocasta și pisica cea jigărită) - (1879)
- Le Crime de Sylvestre Bonnard (Crima lui Sylvestre Bonnard) - (1881)
- Les Désirs de Jean Servien (Dorințele lui Jean Servien) - (1882)
- L'Abeille (Albina) - (1883)
- Le Livre de mon ami (Cartea prietenului meu) - (1885)
- Nos enfants, scènes de la ville et des champs - (1886)
- Balthazar - (1889)
- Thaïs - (1891)
- L'Étui de nacre (Cutia de sidef) - (1892)
- La rôtisserie de la reine Pédauque (Ospătăria „La regina Pedauque”) - (1893)
- Les opinions de Jérôme Coignard (Părerile lui Jérôme Coignard) - (1893)
- Le Lys rouge (Crinul roșu) - (1894)
- Le Jardin d'Épicure (Grădina lui Epicur) - (1895)
- Le Puits de Sainte Claire (Puțul sfintei Clara) - (1895)
- L'Orme du Mail (Ulmul din parc) - (1897)
- Le mannequin d'osier (Manechinul de nuiele) - (1897)
- L'Anneau d'améthyste (Inelul de ametist) - (1899)
- Clio - (1900)
- L'Affaire Crainquebille (Afacerea Crainquebille) - (1901)
- M. Bergeret à Paris (Domnul Bergeret la Paris) - (1901)
- Crainquebille (1901)
- Histoires comiques (Poveste comică) - (1903)
- Sur la pierre blanche (Pe lespedea albă) - (1905)
- Vers les temps meilleurs (Spre timpuri mai bune) (1906)
- L'Île des Pingouins (Insula pinguinilor) - (1908)
- Les Contes de Jacques Tournebroche (Povestirile lui Jacques Tournebroche) - (1908)
- Les Sept Femmes de Barbe Bleue (Cele șapte neveste ale lui Barbă Albastră) - (1909)
- Les Dieux ont soif (Zeilor le e sete) - (1912)
- La révolte des anges (Revolta îngerilor) - (1914)
- Le Petit Pierre (Micuțul Pierre) - (1918)
- Le Procurateur de Judée (Guvernatorul Iudeii) - (1918)
- Marguerite - (1920)
- Le comte Morin (1920)
- La Vie en fleur (Viața în floare) - (1922)
Poezie
modificare- Poèmes dorés (Poeme aurite)(1873)
Teatru
modificare- Nunta din Corint (Noces corinthiennes, 1876), dramă antică în versuri
- Au petit bonheur (1898)
- Crainquebille (1903)
- Comedia celui care si-a luat de nevasta o femeie mută (La Comédie de celui qui épousa une femme muette, 1908)
- Le Mannequin d'osier (1928)
Eseuri
modificareNote
modificare- ^ Czech National Authority Database, accesat în
- ^ https://www.nobelprize.org/nobel_prizes/about/amounts/ Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ https://www.nobelprize.org/nobel_prizes/literature/laureates/1921/ Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b Anatole François Thibault, Baza de date Léonore, accesat în
- ^ Les "douze meilleurs romans français du demi-siècle" (în franceză), Le Monde,
- ^ a b c Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b Anatole France, Catalogo Vegetti della letteratura fantastica
- ^ a b Anatole France, Opća i nacionalna enciklopedija
- ^ a b Anatole France (în engleză), RKDartists
- ^ a b Anatole France, Médias 19
- ^ a b Kratkaia literaturnaia iențiklopedia
- ^ Q24429219[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor); - ^ https://actu.fr/societe/toussaint-ces-10-celebrites-enterrees-dans-des-cimetieres-des-hauts-de-seine_46066982.html Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ RKDartists, accesat în
- ^ RKDartists, accesat în
- ^ CONOR.SI[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Laureații Premiului Nobel pentru Literatură - Almanah "Contemporanul", 1983 , pag 147
Legături externe
modificare
