Alexandru cel fericit

Prezență online
Alexandru cel fericit
Alexandre le bienheureux
Afișul românesc al filmului
Titlu original	Alexandre le bienheureux
Gen	comedie
Regizor	Yves Robert
Scenarist	Pierre Lévy-Corti Yves Robert
Bazat pe	o nuvelă a lui Yves Robert
Studio	La Guéville; Madeleine Films; Films de la Colombe
Director de imagine	René Mathelin
Montaj	Andrée Werlin
Muzica	Vladimir Cosma
Distribuție	Philippe Noiret Marlène Jobert Françoise Brion Pierre Richard
Premiera	9 februarie 1968^[1]
Premiera în România	2 iunie 1969 (1969-06-02)
Durata	100 minute color
Țara	Franța
Locul acțiunii	Beauce[*][[Beauce (French natural region)\|]]
Limba originală	franceză
Disponibil în română	subtitrat
Pagina IMDb
Modifică date / text

Alexandru cel fericit (titlul original: în franceză Alexandre le bienheureux) este un film de comedie francez, realizat în 1968 de regizorul Yves Robert, după o nuvelă proprie, protagoniști fiind actorii Philippe Noiret, Marlène Jobert, Françoise Brion și Pierre Richard. A fost a doua apariție într-un film a actorului Pierre Richard, jucând un rol secundar până la finalul filmului.

Rezumat

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Alexandre este agricultor în Beauce și este căsătorit cu Grande, care deține cea mai mare fermă din sat. S-a căsătorit cu el doar pentru capacitatea lui enormă de a munci, iar ea profită de asta zilnic, trimițându-l de la o muncă obositoare la alta. El însă tot timpul visează doar să-și petreacă timpul pescuind, contemplând natura sau îngrijindu-și câinele, dar niciodată nu ia hățurile în mână și nu protestează.

Dar într-o zi, Grande moare într-un accident de mașină. Acum, în fruntea unei mici averi, dar mai ales a unei dorințe excesive de odihnă, Alexander decide să se odihnească, făcând un repaus pe care îl consideră meritat, si să-și ia timp să savureze viața, așa că rămâne culcat și vrea să doarmă. Doarme atât de mult, încât după câteva săptămâni, locuitorii satului încep să se îngrijoreze de soarta sa... și mai ales cea a fermei sale. În fiecare zi, Alexandre trimite cățelul cu un coș în gură la băcănia din sat, să îi aducă cele trebuincioase, trecute pe un bilet.

Dorința sa de a dormi se răspândește rapid în micul sat iar comportamentul său de unii săteni este luat ca exemplu, dar alți locuitori decid să îl forțeze să se întoarcă la muncă. Pentru asta îi fură cățelul și îl duc departe...

Cunoscând-o pe Agathe, recent sosită în sat și care îl simpatizează, se decide să se însoare cu ea, dar cu o clipă înainte de a-și da consimțământul, își dă seama că și Agathe este la fel de „comandant” ca și Grande...