Wikipedia

Albatrellus pes-caprae

specie de ciupercă

Albatrellus pes-caprae (Christian Hendrik Persoon, 1818 ex Zdeněk Pouzar, 1966), sin. Scutiger pes-caprae Appollinaris Semenovich Bondartsev și Rolf Singer, 1941) sau Polyporus pes-caprae (Christian Hendrik Persoon, 1818), din încrengătura Basidiomycota în familia Albatrellaceae și genul Albatrellus[1] denumit în popor buretele caprelor[2] sau picior de capră,[3] este o specie de ciuperci comestibile saprofită care se hrănește cu material organic mort. Bureții, deveniți destul de rar, se găsesc în România, Basarabia și Bucovina de Nord pe sol în păduri de conifere, foioase și Pădure mixtă mixte, în regiuni montane și subalpine, dar numai rar în șes, crescând în grupuri mai mici, ocazional dintr-un trunchi comun. Timpul apariției este din (iulie) august până octombrie.[4][5]

Albatrellus pes-caprae sin.

Scutiger pes-caprae

Buretele caprelor, picior de capră
Clasificare științifică
Domeniu: Eucariote
Regn: Fungi
Diviziune: Basidiomycota
Clasă: Agaricomycetes
Ordin: Russulales
Familie: Albatrellaceae
Gen: Albatrellus
Specie: A. pes-caprae
Nume binomial
Albatrellus pes-caprae
(Pers.) Pouzar (1966)
Sinonime
  • Fungus sapatella Paulet (1793)
  • Fungus tuber Paulet (1793)
  • Boletus scobinaceus Cum. (1805)
  • Polyporus pes-caprae Pers. (1818)
  • Boletus pes-caprae (Pers.) Cordier (1826)
  • Cerioporus inflexus Schulzer ex Quél. (1888)
  • Polyporus retipes Underw. (1897)
  • Scutiger retipes (Underw.) Murrill (1903)
  • Polyporus oregonensis (Murrill) Murrill (1912)
  • Scutiger oregonensis Murrill (1912)
  • Polyporus scobinaceus (Cum.) Bres. (1931)
  • Caloporus pes-caprae (Pers.) Pilát (1931)
  • Scutiger pes-caprae Bondartsev & Singer (1941)
  • Albatrellus pes-caprae (Pers.) Pouzar (1966)
  • Polypilus pes-caprae (Pers.) Teixeira (1992)
  • Albatrellopsis pes-caprae (Pers.) Teixeira (1994)
Modifică text Consultați documentația formatului

Istoric

modificare
 
Christian H. Persoon

Numele binomial corect este Polyporus pes-caprae, determinat de cunoscutul botanist Christian Hendrik Persoon în cartea sa Traité sur les champignons comestibles, contenant l'indication des espèces nuisibles din 1818,[6] deși specia a fost descrisă deja în trecut, anume mai întâi de savatul francez Jean-Jacques Paulet sub denumirile Fungus sapatella și Fungus tuber în 1793[7] apoi de micologul italian A. Cumino ca Boletus scobinaceus în 1805 (publicat în 1806).[8][9] Taxonul lui Persoon a fost valabil mai mult de un secol și se mai găsește în publicații românești chiar până în prezent (2019).[10][11][12][13]

În 1941, micologii Appollinaris Semenovich Bondartsev și Rolf Singer au alterat specia genului Scutiger, publicat în jurnalul Annales Mycologici,[14] iar micologul ceh Zdeněk Pouzar a transferat-o la genul Albatrellus (ca și alte specii), de verificat în publicația lui în Folia Geobotanica et Phytotaxonomica din 1966.[15] În ambele cazuri, epitetul lui Persoon a fost preluat.

De atunci tabără micologilor este dezbinată. Pe când comitetul de nomenclatură Index Fungorum cu alții susțin taxonul Scutiger,[16] mai prestigiosul comitet Mycobank,[1] împreună cu mulți autori renumiți, îl acceptă doar sinonim, preferind Albatrellus pes-caprae, de verificat aici:[17][18][19][20][21][22] etc. sau chiar și în publicațiile ONU.[23]

Toate celelalte sinonime nu sunt folosite și pot fi neglijate.

Descriere

modificare
 
Bres.: Polyporus scobinaceus
  • Pălăria: are un diametru de 4-12 (20) cm și o grosime de 1,5-3,5 cm, este cărnoasă, ușor elastică dar fragilă, inițial convexă cu marginea răsucită în jos, apoi neregulat întinsă, adesea adâncită în centru, marginea fiind ascuțită și ondulată. Cuticula este uscată și mată, regulat flocoasă, presărată cu solzișori pâsloși colanți, căpătând la maturitate crăpături poliedrice. Coloritul variază între gri-brun, brun ca scorțișoara și brun-negricios la bătrânețe. Solzi sunt brun-roșiatici până brun-negricioși.
  • Tuburile și porii: cu sporifere foarte scurte, de 1-2 mm lungime și slab decurente la picior, au un colorit alb care schimbă mai târziu în gălbui. Porii destui de mari (6-10 pe centimetru pătrat), neregulat ovoidali și/sau rectangulari, sunt pentru timp lung albi, devenind în vârstă gălbui până ocru-gălbui.
  • Piciorul: are o înălțime 2-5 (8) cm și un diametru de 1,5-2,5 cm, este plin, scurt, cilindric, dar câteodată deprimat, solid, mai bulbos către bază, de obicei setat lateral neuniform față de pălărie și crescând ocazional dintr-un trunchi comun, suprafața fiind netedă, mată și uscată precum de culoare inițial albă, apoi gălbuie, galben-portocalie până portocaliu-maronie.
  • Carnea: este de consistență compactă, ușor elastică și fragilă, fiind albă până slab limonie. Exemplarele tinere sunt foarte savuroase și aromatice, amintind la gust de nuci și cu un miros plăcut de ciuperci.[4][5]
  • Caracteristici microscopice: Sporii sunt rotunjori, netezi și hialini (translucizi), cu o picătură mare de ulei în centru și o mărime de 8-10 x 6,5-7 microni. Pulberea lor este albă. Bazidiile cu 2-4 sterigme sunt clavate și măsoară 30-35 x 9-10 microni.[24]
  • Reacții chimice: nu sunt cunoscute.[25]
  •  
    A. pes-caprae mai tânăr, pălărie
  •  
    A. pes-caprae mai bătrân, pălărie
  •  
    A. pes-caprae mai bătrâni, pori și picior
  •  
    A. pes-caprae, pori din apropiere

Confuzii

modificare

Piciorul de capră poate fi confundat în primul rând cu suratele lui care sunt cu toate comestibile cu o excepție, ca de exemplu: Albatrellus avellaneus,[26] Albatrellus citrinus,[27] Albatrellus confluens,[28] Albatrellus cristatus (necomestibil),[29] Albatrellus ovinus sin. Scutiger pes-caprae[30] sau Albatrellus subrubescens.[31] Începători ar putea să confundă specia chiar și cu deliciosul Hydnum repandum care însă nu are pori ci țepi pe dedesubt, dar de asemenea cu bureții necomestibili Jahnoporus hirtus[32] și Osteina obducta sin. Grifola ossea.[33]

Specii asemănătoare

modificare
  •  
    Albatrellus avellaneus
  •  
    Albatrellus citrinus
  •  
    Albatrellus confluens
  •  
    !Albatrellus cristatus
  •  
    Albatrellus ovinus
  •  
    Albatrellus subrubescens
  •  
    Hydnum repandum
  •  
    !Jahnoporus hirtus!
  •  
    !Osteina obducta sin. Grifola ossea!

Valorificare

modificare

Tânăr (bătrân devine mai elastic cu gust scăzut), buretele caprelor poate fi preparat, tăiat mărunt, asemănător gălbiorilor sau flocoșelului, având o notă destul de accentuată de ciuperci în miros și un gust de nuci.[34][35] Este excepțional de potrivit pentru conservarea în ulei sau oțet.[36]

Albatrellus pes-caprae conține o concentrație ridicată de seleniu (până la 367 mg/kg greutate uscată), în plus, de asemenea, cantități extraordinare de fier (până la 4360 mg/kg greutate uscată), fiind astfel foarte vaoroase pentru nutriție.[23]

De câtva timp, specia este listată din păcate pe „Lista Roșie de ciuperci a României”, cu clasificarea „aproape amenințată cu dispariția”.[37]

Note

modificare
  1. ^ a b Mycobank 1
  2. ^ Denumire RO 1
  3. ^ Denumire RO 2
  4. ^ a b Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 562-563, ISBN 3-405-12116-7
  5. ^ a b Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 542-543, ISBN 978-3-440-14530-2
  6. ^ C. H. Traité sur les champignons comestibles, contenant l'indication des espèces nuisibles, Editura Belin-Le Prieur, Paris 1818, p. 241, tab. 3 [1]
  7. ^ Jean-Jacques Paulet: „Traité des champignons”, vol. 2, Editura Imprimerie royale puis nationale, Paris 1793, p. 122-123, tab. 1-4
  8. ^ A. Cumino: „Boletus scobinaceus”, în: „Atti dell´Accademia di Scienze di Torino”, 1806:, p. 220
  9. ^ Mycobank 2
  10. ^ Ciupercile din flora spontană a României, Jovis.ro
  11. ^ „Scurt ghid al culegătorilor de ciuperci”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  12. ^ Gazeta de Agricultură
  13. ^ Societatea europeană România
  14. ^ A. S. Bondartsev & R. Singer: „Scutiger pes-caprae”, în: „Annales Mycologici”, vol. 39, nr. 1, 1941, p. 47
  15. ^ Zdeněk Pouzar: „Albatrellus pes-caprae”, vol. 1, nr. 4, 1966, p. 357
  16. ^ Index Fungorum
  17. ^ Adriana Pop și coautori:, în: „Complexul muzeal de științele naturii”, 1999, p. 72 [2]
  18. ^ Cătălin Tănase, Adriana Pop: „Red List of Romanian Macrofungi Species”, Editura Academiei Române, București 2005, ISBN 973-27-1211-2, p. 102
  19. ^ Organizația agrară italiană
  20. ^ Canadian Journal of Botany
  21. ^ „Deutsche Gesellschaft für Mykologie”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  22. ^ Revista Mexicana de Micologia
  23. ^ a b „Food and Agriculture Organization of the United Nations”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  24. ^ Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. XIX, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1931, p. + tab. 950
  25. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 611, ISBN 3-85502-0450
  26. ^ Zdeněk Pouzar: „Contribution to the knowledge of the genus Albatrellus (Polyporaceae) I. A conspectus of species of the North Temperate Zone”, Česká Mykologie. vol. 26, Brno 1972, p. 196
  27. ^ 123 Pilzforum
  28. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 546-547, ISBN 3-405-12116-7
  29. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 558-559 ISBN 3-405-12116-7
  30. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 548-549, ISBN 3-405-12116-7
  31. ^ Lothar Krieglsteiner: „Die Großpilze Baden-Württembergs; Allgemeiner Teil - Ständerpilze: Gallert-, Rinden-, Stachel- und Porenpilze”, vol. 1, Editura E. Ulmer, Stuttgart 2000, p. 475
  32. ^ Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 316-317, ISBN 978-3-440-13447-4
  33. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 548-549, ISBN 3-405-12081-0
  34. ^ Luce Höllthaler: „Pilzdelikatessen”, Editura Wilhelm Heyne Verlag, München 1982, p. 117-119, ISBN 3-453-40334-7
  35. ^ Renate & Wilhelm Volk: „Pilze sicher bestimmen und delikat zubreiten“, Editura Ulmer, Stuttgart 1999, p. 89, ISBN 3-8001-3656-2
  36. ^ Fritz Martin Engel, Fred Timber: „Pilze: kennen – sammeln – kochen”, Editura Südwest, München 1969, p. 105-108
  37. ^ Lista Roșie de ciuperci a României

Bibliografie

modificare
  • Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4
  • Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. XIX, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1931, p. + tab. 948
  • Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8
  • Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4
  • Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1
  • J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, ISBN 3-405-11568-2
  • Till E. Lohmeyer & Ute Künkele: „Pilze – bestimmen und sammeln”, Editura Parragon Books Ltd., Bath 2014, ISBN 978-1-4454-8404-4
  • Meinhard Michael Moser: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983
  • Andreas Neuner: „BLV Naturführer – Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München-Bern-Viena 1976, ISBN 3-405-11345-8

Legături externe

modificare
Adus de la https://ro.wiki.x.io/w/index.php?title=Albatrellus_pes-caprae&oldid=15794580