Adjectiv posesiv

Adjectivul posesiv este un adjectiv pronominal care determină un substantiv, referindu-se în același timp la posesorul lucrului, ființei sau noțiunii (numite cu un cuvânt obiect posedat) exprimate de acel substantiv. În multe limbi, cum este și româna, adjectivul posesiv exprimă persoana gramaticală a posesorului (întâi, a doua sau a treia), faptul dacă există un singur posesor sau mai mulți, precum și numărul și genul obiectului posedat. În clasa pronumelor are drept corespondent pronumele posesiv.

În limba română

Formele adjectivului posesiv sunt^[1]:


Numărul și persoana posesorului		Un obiect posedat		Mai multe obiecte posedate
Numărul și persoana posesorului		Masculin/Neutru	Feminin	Masculin	Feminin/Neutru
Singular	I.	meu	mea	mei	mele
	II.	tău	ta	tăi	tale
	III.	său	sa	săi	sale
Plural	I.	nostru	noastră	noștri	noastre
	II.	vostru	voastră	voștri	voastre
	III.	lor	lor	lor	lor

Adjectivul posesiv se folosește fără articolul posesiv al, a, ai, ale dacă substantivul este articulat cu articolul hotărât (rochia mea), și cu articolul posesiv atunci când substantivul are articol nehotărât: o rochie a mea.

La persoana a treia, pentru un singur posesor, adjectivul posesiv are ca sinonim forma de genitiv a pronumelui personal, dar acesta nu exprimă numărul și genul obiectului posedat, în schimb exprimă genul posesorului: pantoful său = pantoful lui/ei, pantofii săi = pantofii lui/ei, perna sa = perna lui/ei, pernele sale = pernele lui/ei.

În alte limbi

Forma adjectivului posesiv diferită de cea a pronumelui posesiv

În română, adjectivul posesiv diferă de pronumele posesiv doar prin faptul că acesta din urmă are totdeauna în componența sa articolul posesiv. În unele limbi, forma celor două părți de vorbire este diferită la unele persoane, de exemplu în franceză^[2]:


Numărul și persoana posesorului		Un obiect posedat		Mai multe obiecte posedate
Numărul și persoana posesorului		Masculin	Feminin	Masculin	Feminin
Singular	I.	mon (pron. le mien)	ma (pron. la mienne)	mes (pron. les miens)	mes (pron. les miennes)
	II.	ton (pron. le tien)	ta (pron. la tienne)	tes (pron. les tiens)	tes (pron. les tiennes)
	III.	son (pron. le sien)	sa (pron. la sienne)	ses (pron. les siens)	ses (pron. les siennes)
Plural	I.	notre (pron. le nôtre)	notre (pron. la nôtre)	nos (pron. les nôtres)	nos (pron. les nôtres)
	II.	votre (pron. le vôtre)	votre (pron. la vôtre)	vos (pron. les vôtres)	vos (pron. les vôtres)
	III.	leur (pron. le leur)	leur (pron. la leur)	leurs (pron. les leurs)	leurs (pron. les leurs)

Forma adjectivului posesiv identică cu cea a pronumelui posesiv

În unele limbi, forma adjectivului nu diferă de cea a pronumelui. Este cazul limbilor slave, de exemplu limba sârbă^[3]:


Numărul, persoana și genul posesorului			Un obiect posedat			Mai multe obiecte posedate
Numărul, persoana și genul posesorului			Masculin	Feminin	Neutru	Masculin	Feminin	Neutru
Singular	I.		moj	moja	moje	moji	moje	moja
	II.		tvoj	tvoja	tvoje	tvoji	tvoje	tvoja
	III.	masculin	njegov	njegova	njegovo	njegovi	njegove	njegova
	III.	feminin	nje(zi)n	nje(zi)na	nje(zi)no	nje(zi)ni	nje(zi)ne	nje(zi)na
Plural	I.		naš	naša	naše	naši	naše	naša
	II.		vaš	vaša	vaše	vaši	vaše	vaša
	III.		njihov	njihova	njihovo	njihovi	njihove	njihova

În limbile slave, aceste pronume-adjective posesive se folosesc atunci când posesorul nu este subiectul propoziției. Când posesorul este subiectul propoziției, se folosește svoj, svoja, svoje, svoji, svoje, svoja, indiferent de persoana posesorului. Exemplu: Ja jedem svoj hleb, a ti jedeš svoj „Eu îmi mănânc pâinea mea, iar tu ți-o mănânci pe a ta”. Pronumele-adjective posesive se declină ca adjectivele nepronominale cu formă scurtă.

Limbi fără adjectiv posesiv

O asemenea limbă este limba maghiară, deși are pronume posesiv. Funcția adjectivelor posesive este îndeplinită de sufixe specifice care se adaugă la obiectul posedat^[4].

Referințe

^ Secțiune după Avram 1997, pp. 171–174.
^ Mauger 1971, pp. 133–142.
^ Moldovan; Radan 1996, p. 58.
^ Szende; Kassai, pp. 123–140.

Surse bibliografice

Avram, Mioara, Gramatica pentru toți, București, Humanitas, 1997 ISBN 973-28-0769-5
fr Mauger, Gaston, Grammaire pratique du français d’aujourd’hui (Gramatica practică a limbii franceze de azi), ediția a IV-a, Paris, Hachette, 1971
Moldovan, Valentin; Radan, Milja N., Gramatika srpskog jezika. Morfologija. Gramatica limbii sârbe, Sedona, Timișoara, 1996, ISBN 973-97457-4-1
fr Szende, Thomas; Kassai, Georges, Grammaire fondamentale du hongrois (Gramatica fundamentală a limbii maghiare), Langues et mondes – l'Asiathèque, Paris, 2001 ISBN 2-911053-61-3

Vezi și

Pronume posesiv

[1] Secțiune după Avram 1997, pp. 171–174.

[2] Mauger 1971, pp. 133–142.

[3] Moldovan; Radan 1996, p. 58.

[4] Szende; Kassai, pp. 123–140.

[1]

[2]

[3]

[4]