Abstracționism geometric

Abstracționismul geometric este o formă de artă abstractă bazată pe utilizarea formelor geometrice aranjate câteodată în spații neiluzioniste și formând combinații de opere neobiective (nereprezentative). Artiștii Avant-gardei sunt cei care, la începuturile secolului al XX-lea, au popularizat această formă de expresie artistică, dar se pare însă că motive asemănătoare erau folosite în artă încă din Antichitate.

Istoric

Abstracționismul geometric a fost prezent în multe culturi de-a lungul vremurilor fiind remarcat fie prin motive decorative, fie prin diferite piese de artă. Un prim exemplu al utilizării artei bazate pe modele geometrice, artă care exista cu multe secole înainte de mișcarea ce avea să-i poarte numele în Europa, arta care a influențat această școală din Vest, se poate regăsi în practicile Artei islamice, dată fiind interzicerea de a reprezenta figuri religioase. Modelele geometrice au jucat un rol crucial în arhitectura civilizației islamice din secolul al VII-lea până în secolul al XX-lea, prin aducerea laolaltă, din punct de vedere vizual a spiritualității cu arta și știința, ambele elemente cheie ale mentalității islamice de la acea vreme^[1].

Analiza științifică

Piet Mondrian, Compoziție nr. 10, 1939–1942, ulei pe pânză

Discursul istoric al artei din secolul al XX-lea a avut parte de multe opinii din partea artiștilor care foloseau forma reductivă sau pură a abstracționismului. Aceștia erau de părere că abstracționismul geometric este una dintre cele mai înalte forme de artă, care atrage atenția artiștilor asupra plasticității dar și caracteristicii bidimensionale a picturii. Abstracționismul geometric ar putea fi, așadar, soluția la respingerea practicilor iluzioniste de către pictura modernistă, punând totodată accentul pe natura bidimensională a unui tablou, dar și pe suportul oferit de un șevalet. Unul dintre primii artiști moderni care a aplicat această metodă geometrică la piesele sale de artă abstracte a fost Wassily Kandinsky, cunoscut drept precursor al artei pure, al artei neobiective. Alte exemple de artiști pionieri în abstracționismul geometric îi includ pe Kasimir Malevich și Piet Mondrian. Pictura lui Mondrian "Composition No. 10" evidențiază folosirea unor metode radicale cu un iz clasic pentru construirea liniilor orizontale sau a liniilor verticale, Mondrian însuși spunând despre ele că sunt ”construite cu atenție dar într-un mod necalculat, din intuiție, armonizate și ritmate”^[2].

Tendințele de geometrizare au atins până și sculptura abstractă a secolului al XX-lea. Doi dintre sculptorii care s-au jucat cu formele geometrice în piesele lor de artă au fost Georges Vantongerloo^[3] și Max Bill^[4]. Aceștia erau de asemenea pictori care au exprimat perfect idealurile abstracționismului geometric în operele lor de artă (ex:”Construction in the Sphere" opera lui Vantongerloo) și pronunțări, ca de exemplu declarația lui Bill: ”SAunt de părere că putem crea artă pornind de la o gândire matematică”. Opusul abstracționismului geometric este abstracționismul expresionist practicat de artiști precum: Jackson Pollock, Franz Kline^⁠(d), Clyfford Still^⁠(d) și Wols^⁠(d).

Relația cu muzica

De-a lungul timpului, a existat o strânsă legătură între arta abstractă și muzică, datorită capacității artei abstracte de a provoca sentimente sau de a scornii idei fără a se baza pe forme deja recunoscute. Această legătură dintre muzică și pictură sau crearea de compoziții clasice a avut o influență majoră în ceea ce privește munca lui Wassily Kandinsky. Acesta a discutat despre influența primită în eseul său ”Concerning the Spiritual in Art” (1912).

Artiști de renume

Printre artiștii care au preluat eticheta abstracționismului geometric se numără:

Vezi și

Portal Art

Referințe

^ Abdullahi, Yahya; Embi, Mohamed Rashid Bin (1 iunie 2013). „Evolution of Islamic geometric patterns”. Frontiers of Architectural Research. 2 (2): 243–251. doi:10.1016/j.foar.2013.03.002  . ISSN 2095-2635.
^ Tosaki, Eiichi (2017). Mondrian's Philosophy of Visual Rhythm. Springer. p. 110. ISBN 978-9402411980.
^ „The Collection: Georges Vantongerloo”. The Museum of Modern Art. Accesat în 24 aprilie 2015.
^ Smith, Roberta (14 decembrie 1994). „Max Bill, 85, Painter, Sculptor And Architect in Austere Style”. New York Times. Accesat în 24 aprilie 2015.
^ The Archives of American Art^⁠(d), Smithsonian, Betty Parsons^⁠(d) Gallery Papers, Reel 4087–4089: Exhibition Records, Reel 4108: Artists Files, last names A-B.

Linkuri externe

Commons

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Abstracționism geometric

Site-uri web de sculptură și artă la DMOZ
Site web oficial de Geoform

[1] Abdullahi, Yahya; Embi, Mohamed Rashid Bin (1 iunie 2013). „Evolution of Islamic geometric patterns”. Frontiers of Architectural Research. 2 (2): 243–251. doi:10.1016/j.foar.2013.03.002  . ISSN 2095-2635.

[2] Tosaki, Eiichi (2017). Mondrian's Philosophy of Visual Rhythm. Springer. p. 110. ISBN 978-9402411980.

[3] „The Collection: Georges Vantongerloo”. The Museum of Modern Art. Accesat în 24 aprilie 2015.

[4] Smith, Roberta (14 decembrie 1994). „Max Bill, 85, Painter, Sculptor And Architect in Austere Style”. New York Times. Accesat în 24 aprilie 2015.

[5] The Archives of American Art^⁠(d), Smithsonian, Betty Parsons^⁠(d) Gallery Papers, Reel 4087–4089: Exhibition Records, Reel 4108: Artists Files, last names A-B.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]