Așchileu Mic, Cluj

Așchileu Mic
—  sat  —
Așchileu Mic (România) Localizarea satului în România
Coordonate: 46°59′05″N 23°26′17″E ({{PAGENAME}})
Țară	România
Județ	Cluj
Comună	Așchileu
SIRUTA	55794
Atestare	1320
Altitudine	397 m.d.m.
Populație (2021)
- Total	299 locuitori
Fus orar	EET (+2)
- Ora de vară (DST)	EEST (+3)
Cod poștal	407047
Prefix telefonic	+40 x64
Prezență online
GeoNames

Așchileu Mic (în maghiară Kisesküllö, în germană Klein-Schwalbendorf) este un sat în comuna Așchileu din județul Cluj, Transilvania, România.

Localizare

Localitatea Așchileu Mic este așezată în partea de nord a județului Cluj, la limita cu județul Sălaj.

Din punct de vedere geografic se află pe paralela 46° și 58′ și pe meridianul 23° și 33′. Așchileu Mic face parte din zona deluroasă a Podișului Someșan, la o altitudine de 400 – 500 metri, a cărui dealuri sunt acoperite cu păduri de fag și stejar.

Așchileu Mic se mărginește la est cu localitatea Așchileu Mare, la vest cu localitatea Ugruțiu, comuna Dragu, județul Sălaj, la nord cu localitatea Adalin, județul Sălaj iar la sud cu localitățile Berindu și Topa Mică, județul Cluj.

Din punct de vedere administrativ, Așchileu Mic aparține comunei Așchileu, care mai are în componența sa localitățile Așchileu Mare, Fodora, Cristorel și Dorna.

Față de reședința de județ, municipiul Cluj-Napoca, se află la o distanță de 38 de kilometri pe drumul județean DJ 109, ce face legătura între municipiul Cluj-Napoca și orașul Jibou, județul Sălaj.

Flora și fauna

Flora din zonă este caracteristică zonei de deal, cu păduri de foioase. Arborii predominanți sunt cei de esență tare, din familia stejarului, gorun, cer, carpen, fag, frasin; precum și plantații de pin și molid. La mijlocul secolului trecut exista și o pădure de mesteceni. Arbuștii sunt reprezentați de măceș, murul, porumbarul, socul. Din vegetația spontană fac parte: margaretele, chiminul, mușețelul, sunătoarea, coada șoricelului, traista ciobanului, nalba, păpădia, sânzienele, ștevia, potbalul, cicoarea etc. Fauna este specifică zonei de deal, acoperide de pajiști și păduri. Din animalele întâlnite sunt: vulpea, mistrețul, lupul,viezurele, căprioara, iepurele, șoarecele de câmp, fazanul, potârnichea, privighetoarea, pupăza, mierla, cucul, coțofana (sarca), graurul, gaița, găioara, codobatura, bufnița, uliul și multe altele.

Căile de comunicații

Drumul Județean 109 străbate vatra satului de la est la vest pe o distanță de 4 kilometri. Este un drum care face legătura între județul Cluj și județul Sălaj.

Prima atestare

Așchileu Mic pe Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773

Prima atestare documentară a localității este din secolul al XIII-lea, prin mențiunea în lucrarea Gesta Hungarorum, capitolele XXIV – XXVII din Scriptores Rerum Hungaricorum, Faptele Ungurilor, întocmită de Anonymus notarul regelui Bella al III-lea al Ungariei. Cronica lui Anonymus prezintă evenimentele din secolul al X-lea, când comunitatea de pe teritoriul de astăzi ai localității împreună cu oastea lui Gelu au acceptat să se supună lui Tuhutum și să-l recunoască drept conducător. Această înțelegere a fost consfințită printr-un jurământ, iar locul în care a fost depus s-a numit locul jurământului, în limba maghiară Esculeu (Așchileu).

Denumirea localității

În 1320, localitatea apare sub numele de Kyuseskuleu. Din acest document reiese că exista o singură localitate care purta acest nume. Mai târziu, comunitatea respectivă s-a despărțit întemeind cele două localități: Așchileu Mic și Așchileu Mare.

În 1331-1333, în registrele de impozite ale Capitolului de la Alba-Iulia, apare cu numele de Eskeleu.

În documentele din 1587-1589 apare sub numele de Kis Eskeoleo și Eoskeoleo.

În 1733, la conscripția efectuată de episcopul unit Ioan Inochentie Micu-Klein denumirea localității este ortografiată Astyleu.

În biserica veche se păstrează o icoană pe lemn numită Deisis, având o inscripție în litere chirilice, însemnând anul 1747 iar localitatea Ascileu.

În anul 1806, din inscripția ce se află în Sfântul Altar al bisericii vechi, pe peretele de răsărit, apare numele satului Așcileu. Tot în biserica veche, pe spatele chivotului de pe Sfânta Masă, apare anul 1843 și numele satului Kis Esküllő. După aceste date, localitatea apare sub diferite grafii: Felso Eskulo (Așchileu de Sus), Eskille Mik, Așchileu Mic. Numele de Așchileu Mic apare pentru prima dată abia în 1854.

Prin legea nr. 4/1896, pentru maghiarizarea numelor comunelor și localităților inițiată de guvernul contelui Bánffi, numele localității este schimbat în Kisesküllö.

După înfăptuirea României Mari, prin actul de la 1 decembrie 1918, satul va apărea sub numele de Așchileu Mic.

După ocuparea Ardealului de Nord de trupele hortiste, în urma Dictatului de la Viena din 30 august 1940, localitatea revine la denumirea purtată în ultimii ani de existență a Imperiului Austro-Ungar, Kisesküllő.

Din 1944 până astăzi numele localității este Așchileu Mic.

Lăcașuri de cult

În satul Așchileu Mic se găsesc biserica din lemn Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil construită, probabil, între 1762-1767, monument de arhitectură, cu valoroase sculpturi în lemn dar mai ales icoane pictate pe lemn în secolele XVIII-XIX, o biserică reformată ctitorită în anul 1899 și o biserică ortodoxă cu hramul Adormirea Maicii Domnului, ctitorită între anii 1990 - 1997.

Recensăminte

	1850	1900	1930	1966	1977	1992	2002
Români	665	537		620	513	345	280
Maghiari	44	91		66	61	43	27
Țigani	9				35		101
Evrei	12	11
Total	730	639	776	686	609	388	408

Galerie de imagini

• 
  Vedere centrala
• 
  Biserica de lemn, monument istoric
• 
  Biserica Ortodoxă
• 
  Biserica reformată
• 
  Biserica ortodoxă-panoramă
• 
  Casa parohială
• 
  Centrul satului
• 
  Partea de vest (de sus) a satului
• 
  Partea de sus a satului
• 
  Fosta școală confesională
• 
  Vedere generală
• 
  Poarta maramureșeană-detaliu

Bibliografie

• Simon András, Gáll Enikő, Tonk Sándor, Lászlo Tamás, Maxim Aurelian, Jancsik Péter, Coroiu Teodora (2003). Atlasul localităților județului Cluj. Cluj-Napoca: Editura Suncart. ISBN 973-864300-7. Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
• Dan Ghinea (2000). Enciclopedia geografică a României. București: Editura Enciclopedică. ISBN 978-973-45-0396-4. 
• Pr. dr. Gheorghe Șanta (2006). Așchileu Mic - Monografie istorică. Cluj-Napoca: Editura Grinta. ISBN (10) 973-7651-66-9. 
• Virgil Ciobanu (1926). Statistica românilor din Ardeal, copiată din Arhiva de război din Viena, în Anuarul Institutului de Istorie Națională. Cluj: Editura Ardealul. 
• Coriolan Suciu (1955). Dicționar al localităților din Transilvania. București. 
• Traian Rotariu (coord) (1983). Recensământul din 1850, Transilvania. Budapesta. 
• Nicolae Toganu (1898). Românii din Transilvania la 1733. Sibiu. 
• C. Daicovici, Șt. Pascu, V. Cheresteșiu, T. Morariu (1960). Din istoria Transilvaniei. București: Editura Academiei R.P.R. Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
• Ioan Lupaș (1940). Documente istorice transilvane, vol. I. Cluj-Napoca. 

Vezi și

• Biserica de lemn din Așchileu Mic
• Lista monumentelor istorice din județul Cluj

Legături externe

Materiale media legate de Așchileu Mic la Wikimedia Commons