Sezonul de Formula 1 din 1962

Sezonul de Formula 1 din 1962
Durată
20 mai - 29 decembrie
Nr. curse
9
Nr. piloți
51
Nr. echipe
34
Campionul la Piloți
Regatul Unit Graham Hill (Primul titlu)
Campionul la Constructori
Regatul Unit BRM (Primul titlu)

Sezonul de Formula 1 din 1962 a fost cel de-al 16-lea sezon al curselor auto de Formula 1 FIA. A inclus cea de-a 13-a ediție a Campionatului Mondial al Piloților, și a 5-a ediție a Cupei Internaționale pentru Constructorii de F1.[1] Sezonul a fost disputat pe parcursul a nouă curse, începând cu Marele Premiu al Țărilor de Jos pe 20 mai și terminându-se cu Marele Premiu al Africii de Sud pe 29 decembrie. În 1962 s-au desfășurat și multe alte curse care nu au făcut parte din campionat.

Ferrari a început bine anul, cu Phil Hill pe locul doi în campionat după ce a urcat pe podium în primele trei curse. Cu toate acestea, diferențele de personalitate, pierderea majorității echipei de inginerie în 1961 și o grevă industrială prelungită l-au determinat pe Enzo Ferrari să-și retragă echipa din ultimele două curse ale sezonului.[2] BRM a ieșit în cele din urmă câștigătoare, Graham Hill luând titlul după o luptă lungă cu revoluționarul monopost Lotus 25 condus de Jim Clark. Dan Gurney i-a oferit lui Porsche singura lor victorie de Grand Prix la Rouen, iar Cooper a câștigat ultima lor cursă până în 1966. Lola a făcut prima dintre incursiunile sporadice în cursele de Grand Prix, iar Jack Brabham și-a creat propria echipă, obținând primele puncte cu mașina sa. Stirling Moss, considerat în general cel mai mare pilot care nu a câștigat niciodată campionatul și unul dintre cei mai mari piloți din sporturile cu motor, urma să conducă pentru Ferrari în acest sezon, însă a suferit un accident puternic într-o cursă de extrasezon la Goodwood și nu a mai concurat niciodată în Formula 1 din nou. Ricardo Rodríguez, în vârstă de 20 de ani și 123 de zile, a devenit cel mai tânăr pilot care a marcat puncte de campionat, cu locul al patrulea în Belgia, un record care a rămas timp de 38 de ani până când Jenson Button, în vârstă de 20 de ani și 67 de zile, l-a doborât la Marele Premiu al Braziliei din 2000.

Doi piloți au decedat în acest sezon: mexicanul Ricardo Rodríguez în timpul Marelui Premiu al Mexicului, o cursă non-campionat, pe circuitul Mixhuca, și remarcatul pilot rhodesian de motociclete, Gary Hocking, în timpul unei curse non-campionat de pe circuitul Westmead din Africa de Sud.

Piloții și echipele înscrise în campionat

modificare

Următorii piloți și constructori au participat în Campionatul Mondial al Piloților din 1962 și în Cupa Internațională a Constructorilor de F1 din 1962. Toate echipele au concurat cu pneurile furnizate de Dunlop.

Imagine Concurent Constructor Motor Șasiu Piloți
Numele pilotului Etape
    Brabham Racing Organisation Brabham Climax FWMV 1,5 V8 BT3   Jack Brabham 6, 8–9
    Owen Racing Organisation BRM BRM P56 1,5 V8 P57
P48/57
  Graham Hill Toate
  Richie Ginther Toate
  Bruce Johnstone 9
    Cooper Car Company Cooper Climax FWMV 1,5 V8
Climax FPF 1,5 L4
T60
T55
T53
  Bruce McLaren Toate
  Tony Maggs Toate
  Timmy Mayer 8
  Scuderia de Tomaso De Tomaso De Tomaso 1,5 F8 801   Nasif Estéfano 7
  Emeryson Cars Emeryson Climax FPF 1,5 L4 61   Tony Settember 5, 7
  Equipe Nationale Belge ENB Maserati Tipo 6 1,5 L4 F1   Lucien Bianchi 6
    Scuderia Ferrari SpA SEFAC Ferrari Ferrari 178 1,5 V6 156   Phil Hill 1–3, 5–7
  Giancarlo Baghetti 1, 3, 6–7
  Ricardo Rodríguez 1–3, 6–7
  Lorenzo Bandini 2, 6–7
  Willy Mairesse 2–3, 7
  Gilby Engineering Gilby BRM P56 1,5 V8 62   Keith Greene 6–7
    Otelle Nucci LDS[a] Alfa Romeo Giulietta 1,5 L4 Mk 1   Doug Serrurier 9
    Bowmaker-Yeoman Racing Team Lola[a] Climax FWMV 1,5 V8 Mk4   John Surtees Toate
  Roy Salvadori 1–2, 4–9
    Team Lotus Lotus Climax FWMV 1,5 V8 25
24
  Jim Clark Toate
  Trevor Taylor Toate
    Porsche System Engineering Porsche Porsche 753 1,5 F8
Porsche 547/3 1,5 F4
804
718
  Jo Bonnier 1–2, 4–8
  Dan Gurney 1–2, 4–8
  Phil Hill 8

Echipele private care nu și-au construit propriul șasiu și au folosit șasiurile constructorilor existenți sunt arătate mai jos.

Concurent Constructor afiliat Motor Șasiu Piloți
Numele pilotului Etape
  Brabham Racing Organisation Lotus Climax FWMV 1,5 V8 24   Jack Brabham 1–5
  UDT Laystall Racing Team Lotus Climax FWMV 1,5 V8
Climax FPF 1,5 L4
24
18/21
  Innes Ireland 1–5, 7–9
  Masten Gregory 1, 5
BRM P56 1,5 V8 24 2–4, 7–8
  Ecurie Maarsbergen Porsche Porsche 547/3 1,5 F4 718
787
  Carel Godin de Beaufort Toate
  Ben Pon 1
Emeryson Climax FPF 1,5 L4 61   Wolfgang Seidel 1
  Ecurie Galloise Cooper Climax FPF 1,5 L4 T53   Jackie Lewis 1, 4–6
BRM BRM P56 1,5 V8 P48/57 2
  R.R.C. Walker Racing Team Lotus Climax FWMV 1,5 V8 24   Maurice Trintignant 2–4, 6–8
  Ecurie Nationale Suisse
  Ecurie Filipinetti
Lotus Climax FPF 1,5 L4 21   Jo Siffert 2–3, 6
BRM P56 1,5 V8 24 4, 7
  Heinz Schiller 6
Porsche Porsche 547/3 1,5 F4 718   Heini Walter 6
  Scuderia SSS Republica di Venezia Lotus Climax FPF 1,5 L4 18/21
24
  Nino Vaccarella 2, 7
Porsche Porsche 547/3 1,5 F4 718 6
  Emeryson Cars Lotus Climax FPF 1,5 L4 18   John Campbell-Jones 3
  Equipe Nationale Belge Lotus Climax FPF 1,5 L4 18/21   Lucien Bianchi 3
  Autosport Team Wolfgang Seidel Lotus BRM P56 1,5 V8 24   Dan Gurney 3
  Wolfgang Seidel 5–6
  Gunther Seiffert 6
  Tony Shelly 7
  Anglo-American Equipe Cooper Climax FPF 1,5 L4 T59   Ian Burgess 5–7
  Ecurie Excelsior Lotus Climax FPF 1,5 L4 18   Jay Chamberlain 5–7
  John Dalton Lotus Climax FPF 1,5 L4 18/21   Tony Shelly 5–6
  Bernard Collomb Cooper Climax FPF 1,5 L4 T53   Bernard Collomb 6
  Scuderia Settecolli De Tomaso OSCA 372 1,5 L4 F1   Roberto Lippi 7
  Gerry Ashmore Lotus Climax FPF 1,5 L4 18/21   Gerry Ashmore 7
  Scuderia Jolly Club Lotus Climax FPF 1,5 L4 18   Ernesto Prinoth 7
  Dupont Team Zerex Lotus Climax FWMV 1,5 V8 24   Roger Penske 8
  Hap Sharp Cooper Climax FPF 1,5 L4 T53   Hap Sharp 8
  Jim Hall Lotus Climax FPF 1,5 L4 21   Jim Hall 8
  John Mecom Lotus Climax FPF 1,5 L4 24   Rob Schroeder 8
  Ernie Pieterse Lotus Climax FPF 1,5 L4 21   Ernie Pieterse 9
  John Love Cooper Climax FPF 1,5 L4 T55   John Love 9
  Neville Lederle Lotus Climax FPF 1,5 L4 21   Neville Lederle 9
  Mike Harris Cooper Alfa Romeo Giulietta 1,5 L4 T53   Mike Harris 9

Calendar

modificare

Următoarele nouă Mari Premii au avut loc în 1962.

1.   2.   3.   4.  
Marele Premiu al Țărilor de Jos
20 mai
Marele Premiu al Principatului Monaco
3 iunie
Marele Premiu al Belgiei
17 iunie
Marele Premiu al Franței
8 iulie
 
Zandvoort (P)
 
Monaco (S)
 
Spa-Francorchamps (S)
 
Rouen-Les-Essarts (S)
5.   6.   7.   8.  
Marele Premiu al Marii Britanii
21 iulie
Marele Premiu al Germaniei
5 august
Marele Premiu al Italiei
16 septembrie
Marele Premiu al Statelor Unite
7 octombrie
 
Aintree (S)
 
Nürburgring (P)
 
Monza (P)
 
Watkins Glen (P)
9.  
Marele Premiu al Africii de Sud
29 decembrie
 
Prince George (P)
(P) - pistă; (S) - stradă.

Rezultate și clasamente

modificare

Marile Premii

modificare
Etapa Mare Premiu Pole position Cel mai rapid tur Pilotul câștigător Constructorul câștigător
1   Marele Premiu al Țărilor de Jos   John Surtees   Bruce McLaren   Graham Hill   BRM
2   Marele Premiu al Principatului Monaco   Jim Clark   Jim Clark   Bruce McLaren   Cooper-Climax
3   Marele Premiu al Belgiei   Graham Hill   Jim Clark   Jim Clark   Lotus-Climax
4   Marele Premiu al Franței   Jim Clark   Graham Hill   Dan Gurney   Porsche
5   Marele Premiu al Marii Britanii   Jim Clark   Jim Clark   Jim Clark   Lotus-Climax
6   Marele Premiu al Germaniei   Dan Gurney   Graham Hill   Graham Hill   BRM
7   Marele Premiu al Italiei   Jim Clark   Graham Hill   Graham Hill   BRM
8   Marele Premiu al Statelor Unite   Jim Clark   Jim Clark   Jim Clark   Lotus-Climax
9   Marele Premiu al Africii de Sud   Jim Clark   Jim Clark   Graham Hill   BRM

Clasament Campionatul Mondial al Piloților

modificare

Punctele au fost acordate pe o bază de 9–6–4–3–2–1 primilor șase clasați în fiecare cursă. Doar cele mai bune cinci rezultate au fost luate în considerare pentru Campionatul Mondial. FIA nu a acordat o clasificare în campionat acelor piloți care nu au obținut puncte.

Poz. Pilot NLD
 
MCO
 
BEL
 
FRA
 
GBR
 
DEU
 
ITA
 
USA
 
ZAF
 
Puncte
1   Graham Hill 1 (6) (2)P 9R (4) 1R 1R 2 1[b] 42 (52)
2   Jim Clark 9 AbP
R
1R AbP 1P
R
4 AbP 1P
R
AbP
R
30
3   Bruce McLaren AbR 1 Ab (4) 3 (5) 3 3 2 27 (32)
4   John Surtees AbP 4 5 5 2 2 Ab Ab Ab 19
5   Dan Gurney Ab Ab NS 1 9 3P 13 5 15
6   Phil Hill 3 2 3 Ab Ab 11 NS 14
7   Tony Maggs 5 Ab Ab 2 6 9 7 7 3 13
8   Richie Ginther Ab Ab Ab 3 13 8 2 Ab 7 10
9   Jack Brabham Ab 8 6 Ab 5 Ab 4 4 9
10   Trevor Taylor 2 Ab Ab 8 8 Ab Ab 12 Ab 6
11   Giancarlo Baghetti 4 Ab 10 5 5
12   Lorenzo Bandini 3 Ab 8 4
13   Ricardo Rodríguez Ab NS 4 6 14 4
14   Willy Mairesse 7 Ab 4 3
15   Jo Bonnier 7 5 10 Ab 7 6 13 3
16   Innes Ireland Ab Ab Ab Ab 16 Ab 8 5 2
17   Carel Godin de Beaufort 6 NSC 7 6 14 13 10 Ab 11 2
18   Masten Gregory Ab NSC Ab Ab 7 12 6 1
19   Neville Lederle 6 1
  Maurice Trintignant Ab 8 7 Ab Ab Ab 0
  Jackie Lewis 8 NSC Ab 10 Ab 0
  John Love 8 0
  Nino Vaccarella NSC 15 9 0
  Lucien Bianchi 9 16 0
  Roger Penske 9 0
  Bruce Johnstone 9 0
  Jo Siffert NSC 10 Ab 12 NSC 0
  Rob Schroeder 10 0
  Ernie Pieterse 10 0
  Ian Burgess 12 11 NSC 0
  Tony Settember 11 Ab 0
  John Campbell-Jones 11 0
  Hap Sharp 11 0
  Heini Walter 14 0
  Jay Chamberlain 15 NSC NSC 0
  Wolfgang Seidel NC Ab NSC 0
  Roy Salvadori Ab Ab Ab Ab Ab Ab NS Ab 0
  Tony Shelly Ab NSC NSC 0
  Keith Greene NS Ab NSC 0
  Ben Pon Ab 0
  Heinz Schiller Ab 0
  Bernard Collomb Ab 0
  Timmy Mayer Ab 0
  Doug Serrurier Ab 0
  Mike Harris Ab 0
  Günther Seiffert NSC 0
  Gerry Ashmore NSC 0
  Ernesto Prinoth NSC 0
  Roberto Lippi NSC 0
  Nasif Estéfano NSC 0
  Jim Hall NS 0
Poz. Pilot NLD
 
MCO
 
BEL
 
FRA
 
GBR
 
DEU
 
ITA
 
USA
 
ZAF
 
Puncte
Legendă
Culoare Rezultat
Auriu Câștigător
Argintiu Locul 2
Bronz Locul 3
Verde Alte locuri care punctează
Albastru Alte locuri
Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu A abandonat cursa (Ab)
Negru Descalificat (DSC)
Alb Nu a luat startul (NS)
Roșu Nu s-a calificat (NSC)
Fără culoare Retras înainte de calificări (Ret)
Exclus (EX)
Nu a participat (celulă goală)
Adnotare Însemnătate
P Pole position
R Cel mai rapid tur
(6) Rezultatul nu a fost luat în considerare pentru CM
1 A împărțit mașina cu unul sau mai mulți piloți

Clasament Cupa Internațională pentru Constructorii de F1

modificare

Punctele au fost acordate pe o bază de 9–6–4–3–2–1 primilor șase clasați în fiecare cursă, dar numai primei mașini care a terminat pentru fiecare constructor. Doar cele mai bune cinci rezultate au fost luate în considerare pentru Cupa Internațională.

Poz. Constructor NLD
 
MCO
 
BEL
 
FRA
 
GBR
 
DEU
 
ITA
 
USA
 
ZAF
 
Puncte
1   BRM 1 (6) 2 (3) (4) 1 1 (2) 1[c] 42 (56)
2   Lotus-Climax 2 8 1 7 1 4 9 1 (5) 36 (38)
3   Cooper-Climax (5) 1 Ab 2 3 (5) 3 (3) 2 29 (37)
4   Lola-Climax Ab 4 5 5 2 2 Ab Ab Ab 19
5   Porsche 6 5 7 1 9 3 (6) 5 11 18 (19)
6   Ferrari 3 2 3 Ab 6 4 18
7   Brabham-Climax Ab 4 4 6
8   Lotus-BRM NSC Ab Ab Ab Ab 12 6 1
  Emeryson-Climax NC 11 Ab 0
  ENB-Maserati 16 0
  Gilby-BRM Ab NSC 0
  LDS-Alfa Romeo Ab 0
  Cooper-Alfa Romeo Ab 0
  De Tomaso NSC 0
  De Tomaso-OSCA NSC 0
Poz. Constructor NLD
 
MCO
 
BEL
 
FRA
 
GBR
 
DEU
 
ITA
 
USA
 
ZAF
 
Puncte

Curse non-campionat

modificare

Alte 20 de curse care nu au contat pentru Campionatul Mondial al Piloților sau Cupa Internațională pentru Constructorii de F1 au fost organizate pentru mașinile de Formula 1 în timpul sezonului.

Numele cursei Circuit Data Pilotul câștigător Constructor
  Cape Grand Prix V Killarney 2 ianuarie   Trevor Taylor   Lotus-Climax
  Marele Premiu de la Bruxelles IV Heysel 1 aprilie   Willy Mairesse   Ferrari
  Trofeul Lombank III Snetterton 14 aprilie   Jim Clark   Lotus-Climax
  Cupa Lavant XIV Goodwood 23 aprilie   Bruce McLaren   Cooper-Climax
  Trofeul Glover X Goodwood 23 aprilie   Graham Hill   BRM
  Pau Grand Prix XXII Pau 23 aprilie   Maurice Trintignant   Lotus-Climax
  Aintree 200 VII Aintree 28 aprilie   Jim Clark   Lotus-Climax
  Trofeul Internațional BRDC XV Silverstone 12 mai   Graham Hill   BRM
  Marele Premiu de la Napoli XX Napoli 20 mai   Willy Mairesse   Ferrari
  International 2000 Guineas I Mallory Park 11 iunie   John Surtees   Lola-Climax
  Trofeul Crystal Palace XIII Crystal Palace 11 iunie   Innes Ireland   Lotus-BRM
  Grand Prix de Reims III Reims 1 iulie   Bruce McLaren   Cooper-Climax
  Solitude Grand Prix XII Solitudering 15 iulie   Dan Gurney   Porsche
  Kanonloppet VIII Karlskoga 12 August   Masten Gregory   Lotus-BRM
  Marele Premiu al Mediteranei I Enna-Pergusa 19 august   Lorenzo Bandini   Ferrari
  Marele Premiu al Danemarcei III Roskilde Ring 25–26 august   Jack Brabham   Lotus-Climax
  Cupa de Aur IX Oulton Park 1 septembrie   Jim Clark   Lotus-Climax
  Marele Premiu al Mexicului I Magdalena Mixhuca 4 noiembrie   Jim Clark
  Trevor Taylor
  Lotus-Climax
  Rand Grand Prix V Kyalami 15 decembrie   Jim Clark   Lotus-Climax
  Natal Grand Prix II Westmead 22 decembrie   Trevor Taylor   Lotus-Climax
  1. ^ a b LDS și Lola au intrat în campionat doar în calitate de constructori de șasiu.
  2. ^ Graham Hill și-a adjudecat matematic titlul la piloți la Marele Premiu al Africii de Sud.
  3. ^ BRM și-a adjudecat matematic titlul la constructori la Marele Premiu al Africii de Sud.

Referințe

modificare
  1. ^ FIA Yearbook 1974, Grey Section, pages 118–121
  2. ^ Björklund, Bengt, ed. (octombrie 1962). „Ferrari lämnar formel 1” [Ferrari Leaves Formula 1]. Illustrerad Motor Sport (în Swedish). Nr. 10. Lerum, Sweden. p. 14.