Nestor Ivanovici Mahno
Date personale
Poreclăба́тько Махно́ Modificați la Wikidata
Născut26 octombrie / 8 noiembrie 1888
Huliaipole, Imperiul Rus, (azi Ucraina)
Decedat6 iulie 1934
Paris, Franța
Înmormântatcolumbarul Père-Lachaise[*][1] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (tuberculoză) Modificați la Wikidata
Frați și suroriSavely Makhno[*][[Savely Makhno (Ukrainian anarcho-communist)|​]] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuAgafia Kuzmenko
CopiiOlena Makhno[*][[Olena Makhno (daughter of Ukrainian anarchist revolutionaries Nestor Makhno and Halyna Kuzmenko (1922-1993))|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Republica Populară Ucraineană
 Imperiul Rus Modificați la Wikidata
ReligieAteism
OcupațieRevoluționar anarho-comunist, pictor, decorator teatral
Locul desfășurării activitățiiHarkov[2]
Kiev[2]
Huleaipole Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba rusă[3] Modificați la Wikidata
Batko
În funcție
5 ianuarie 1919 – 28 august 1921

Partid politicAnarho-comunism
Ideologieplatformism[*][[platformism (form of anarchist organization)|​]]
Anarho-comunism
socialism libertarian[*] Modificați la Wikidata

Nestor Ivanovici Mahno (în Нестор Іванович Махно, în Нестор Иванович Махно; n. , Huleaipole, Gubernia Ekaterinoslav, Imperiul Rus – d. , Paris, Franța) a fost un revoluționar ucrainean anarho-comunist care a condus o armată anarhistă în estul Ucrainei în timpul Războiului Civil din Rusia.

Mahno a comandat „Armata Revoluționară Insurecționară Ucraineană”, cunoscută și ca „Armata Verde” sau „Armata Anarhistă Neagră”. Cu o infanterie de 83.000 de soldați și o cavalerie de 20.000 de oameni a controlat un teritoriu cu aproximativ 7 milioane de locuitori. El a fost combătut și de țaristi dar și de Armata Roșie a bolșevicilor, precum și de Gărzile Roșii. A organizat temporar Teritoriile libere ale Ucrainei într-o structură care nu era nici capitalistă, nici comunistă.[4][5] Mahno a fost descris de teoreticiana Emma Goldman drept „o figură extraordinară” care a condus o mișcare revoluționară țărănească.[6] Mahno este considerat inventatorul „taceankăi”, o platformă mobilă trasă de cai, pe care se monta o mitralieră grea.[7]

Tinerețea

modificare
 
Nestor Mahno în 1909

Nestor Mahno s-a născut într-o familie țărănească săracă în Huliaipole, gubernia Ekaterinoslav, în regiunea Novorossia a Imperiului Rus (ulterior Regiunea Zaporoje, Ucraina).[8][9] El era cel mai mic dintre cei cinci copii ai familiei. A fost botezat pe 27 noiembrie (stil vechi) / 8 noiembrie (stil nou) 1888, dar nașterea sa a fost înregistrată oficial abia în 1889.

Tatăl lui a murit când el avea doar zece luni.[10] Orfanul a muncit de la șapte ani.[10] Când avea opt ani a intrat în școala primară, pe care a urmat-o numai în sezonul rece (iarna).[10] Când avea vârsta de doisprezece ani, muncea deja la culaci.[10]

La vârsta de 17 ani, principala sa meserie era cea de zugrav, devenind apoi turnător la un atelier metalurgic.[10]

Nestor Mahno a fost atras în Revoluția rusă din 1905.[10] În 1906, Mahno s-a alăturat organizației anarhiste[8], a fost arestat, judecat și achitat în 1906, din nou arestat 1907 și eliberat din lipsă de dovezi.[10] A treia oară a fost arestat în 1908, după infiltrarea unui agent secret în organizația anarhistă din care făcea parte[10]. În 1910, Mahno a fost condamnat la moarte prin spânzurare, dar sentința a fost comutată la închisoare pe viață în penitenciarul Butîrskaia din Moscova[10], unde a fost influențat de colegul de celulă Piotr Arșinov.[10][11][12] Mahno a fost eliberat după Revoluția din Februarie 1917.[11]

Organizarea mișcării țărănești

modificare
  1. ^ Beauvis and Langlade, Le columbarium du Père-Lachaise, 1992[*][[Beauvis and Langlade, Le columbarium du Père-Lachaise, 1992 (book)|​]], p. 61  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  2. ^ a b „Nestor Mahno”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  3. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  4. ^ Yekelchyk 2007, p 80.
  5. ^ Charles Townshend, John Bourne, Jeremy Black (). The Oxford Illustrated History of Modern War. Oxford University Press. ISBN 0198204272. 
  6. ^ Emma Goldman (). My Disillusionment in Russia. Courier Dover Publications. p. 61. ISBN 048643270X. 
  7. ^ William Henry Chamberlin, Russia's Iron Age, Ayer Publishing, 1970, p. 201; V. Rapoport, Y. Alekseev, V. G. Treml (tradus de B. Adams), High Treason: Essays on the History of the Red Army, 1918-1938, Duke University Press, 1985, p68; Michael Malet, Nestor Makhno in the Russian Civil War, Macmillan, 1982, p85; Steve Zaloga, Leland S. Ness, Red Army Handbook, 1939-45, Sutton, 1998, p105
  8. ^ a b Paul Avrich (). Anarchist portraits. Princeton University Press. p. 111. ISBN 0691006091. 
  9. ^ Alexandre Skirda (). Nestor Makhno: Anarchy's Cossack. AK Press. p. 17. ISBN 1902593685. 
  10. ^ a b c d e f g h i j Makhno, Nestor, 1889-1934 Libcom
  11. ^ a b Paul Avrich (). Anarchist portraits. Princeton University Press. p. 112. ISBN 0691006091. 
  12. ^ Edward R. Kantowicz (). The Rage of Nations. Wm. B. Eerdmans Publishing. p. 173. ISBN 0802844553. 

Legături externe

modificare