Neoromantism este un termen utilizat pentru definirea mai multor curente și mișcări din muzică, pictură, arhitectură și alte arte care abandonează sau resping mijloacele și procedeele modernismului de avangardă. Termenul a fost introdus la sfârșitul secolului al XIX-lea, cu referire la compozitori ca Gustav Mahler și Carl Dahlhaus, ca sinonim la romantismul târziu.

Castelul Palácio da Pena din Portugalia, monument de referință pentru stilul neoromantic în arhitectură

Marea Britanie

modificare

1880 - 1910

modificare

Neo-Romantism 1980 - 1990

modificare

Bibliografia

modificare
  • David Mellor. Paradise Lost: the neo-Romantic imagination in Britain, 1935 - 1955. (1987).
  • Peter Woodcock. This Enchanted Isle - The Neo-Romantic Vision from William Blake to the New Visionaries (2000).
  • Malcolm Yorke. The Spirit of Place - Nine Neo-Romantic Artists and Their Times (1989).
  • Michael Bracewell. England Is Mine (1997).
  • Peter Ackroyd. The Origins of the English Imagination (2002).
  • P. Cannon-Brookes. The British Neo-Romantics (1983).
  • Corbett, Holt and Russell (Ed's.) The Geographies of Englishness: Landscape and the National Past, 1880-1940 (2002).
  • Graham Arnold. The Ruralists - A Celebration (2003).
  • Christopher Martin. The Ruralists (An Art & Design Profile, No. 23) (1992).
  • S. Sillars. British Romantic Art and The Second World War (1991).
  • Trentmann F. Civilisation and its Discontents: English Neo-Romanticism and the Transformation of Anti-Modernism in Twentieth-Century Western Culture (1994, Birkbeck College).
  • Edward Picot. Outcasts from Eden - ideas of landscape in British poetry since 1945 (1997).
  • Hoover, Kathleen and Cage, John. Virgil Thompson: His Life and Music (1959).
  • Albright, Daniel. Modernism and Music: An Anthology of Sources (2004).