Mihail Lermontov

poet rus, prozator, dramaturg, artist, militar (participant la războiul din Caucaz); alături de Pușkin, este cel mai important poet și scriitor rus
Mihail Iurievici Lermontov
Михаил Юрьевич Лермонтов

Portret al scriitorului, în uniformă de husar, pictat de Piotr Zabolotski în 1837
Date personale
Născut[1][2] Modificați la Wikidata
Moscova, Imperiul Rus[1][3][4][5] Modificați la Wikidata
Decedat (26 de ani)[1][5][2] Modificați la Wikidata
Piatigorsk, Imperiul Rus[1][3][6][4] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatTarhanî[*][[Tarhanî |​]] ()
Piatigorsk () Modificați la Wikidata
Cauza decesuluiomor (plagă împușcată[*]) Modificați la Wikidata
PărințiYury Lermontov[*][[Yury Lermontov (Father of Mikhail Lermontov)|​]][1]
Mariya Arsenyeva[*][[Mariya Arsenyeva |​]][1] Modificați la Wikidata
Cetățenie Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Religiecreștinism ortodox[*] Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
Locul desfășurării activitățiiMoscova Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba rusă[7][8][9]
limba engleză
limba germană
limba franceză Modificați la Wikidata
Activitatea literară
Limbilimba rusă  Modificați la Wikidata
Mișcare/curent literarromantism
Specie literarăpoezie, teatru
Semnătură

Mihail Iurievici Lermontov (în rusă Михаил Юрьевич Лермонтов, n. , Moscova, Imperiul Rus – d. , Piatigorsk, Imperiul Rus) a fost un scriitor romantic rus.

Biografie

modificare

În scurta lui viață a fost un dușman declarat al ipocriziei, al asupririi și nedreptății, întreaga lui operă fiind un aspru și necruțător rechizitoriu la adresa celor care, la adăpostul puterii, erau deasupra legii. Biciuind cu versul lui de fier și pară viciile societății contemporane și nedreptățile acesteia, propovăduind iubire și adevăr, Lermontov și-a afirmat înalta lui concepție despre rolul poetului și poeziei. Prigoana celor satirizați de poet pentru fărădelegile lor n-a întârziat să vină. Lermontov este exilat în Caucaz, din ordinul țarului. Peisajul sălbatic al naturii caucaziene îl întâlnim în nenumărate poezii lirice, în poemele Mțîri și Demonul, în romanul “Un erou al timpului nostru”, constituind nu numai un cadru exterior, ci și o expresie a forței nestăvilite. În acest cadru poetul își afirmă cu o vigoare rară crezul estetic.

Poezia “Poetul” (1838) transmite mesajul major al artistului-cetățean, care odinioară cu ritmul vânjos al vorbei sale putea la luptă pe ostași să-i îndrume - în opoziție cu poetul pasiv care și-a uitat menirea: Ai dat în schimb pe aur puterea ta de oțel - ce uimea pe vremuri omenirea. Folosind simbolul pumnalului cu tăiș fidel și veșnic treaz, poetul este îndemnat să-și ducă în lume înalta lui solie. Dar această solie, cuvântul profetic al purtătorului de adevăr și de dreptate, se lovește de luxul și superficialitatea veacului său lânced și revolta culminează în stigmatul societății mondene, parazitare. Poetul se vede înconjurat de-o

“…gloată cu fel de fel de inși Cu vorbe și zorzoane în lumea lor deprinși, Cu muzica și dansuri și minciuni- Predicatori sălbatici adesea-ncep să urle, Sub masca unor oameni cuviincioși și buni.” (1ianuarie-1840)

De aici izvorăște spiritul lui de negare, un dezacord dramatic cu mediul social al clasei dominante pe care o detesta, sugerându-i imaginea simbolică a profetului hulit, ”lovit cu pietre și alungat de cei din preajmă-mi răi la fire, în ochii cărora citește doar patimă și răutate” Și-atunci, oripilat, poetul-profet fuge de oameni în pustiu.” Profetul”-1841. Atitudinea de izolare, de evadare din minciuna și falsitatea societății privilegiate, nu are la Lermontov substanța intimistă a singurătății voite, căutate. Temperamentul lui tumultuos, în maxima incandescență a pasiunii, se consumă într-un protest social fecundat de idealurile pozitive ale libertății, ale dreptății și egalității dintre oameni. Alte poezii: “Meditație”, ”Te-apasă greu urâtul…”, “îmi port pustiu prin noapte pasul…”

În ultimii ani ai vieții 1840-1841, conflictul dintre poet și ipocrizie se ascute la maximum. Scandalizat peste măsură în momentul plecării în al doilea surghiun - unde, ca și marele său premergător Pușkin, își va găsi moartea într- un duel absurd - poetul este copleșit de amărăciune, luându-și rămas bun de la acea Țară de robi și de stăpâni sătui. Lira lui Lermontov, cu rezonanțe adânci și bogate, a vibrat pentru tot ce este simțire înaltă și gând înaripat, iar alături de admirabilele simboluri care vădesc resursele nemăsurate ale unui romantism activ de factura revoluționară, poetul și-a închinat multe versuri lirice patriei pe care, fidel și generos a iubit-o cu toată puterea sufletului său furtunos.

  • 1830: Poetul (Поэт)
  • 1830: Nu te încrede în tine însuți
  • 1835: Bal mascat (Маскарад)
  • 1837: Borodino (Бородино)
  • 1837: Moartea poetului (Смерть Поэта)
  • 1839: Meditație (Дума)
  • 1839: Trei palmieri (Три Пальмы)
  • 1840: Un erou al timpului nostru (Герой нашего времени)
  • 1841: Demonul (Демон).
  1. ^ a b c d e f Kratkaia literaturnaia iențiklopedia 
  2. ^ a b RBS / Lermontov, Mihail Iurievici[*][[RBS / Lermontov, Mihail Iurievici (articol enciclopedic)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  3. ^ a b „Mihail Lermontov”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  4. ^ a b Лермонтов Михаил Юрьевич, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  5. ^ a b IeSBE / Lermontov, Mihail Iurievici[*][[IeSBE / Lermontov, Mihail Iurievici (articol enciclopedic)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  6. ^ Literaturnaia iențiklopedia 
  7. ^ CONOR.SI[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  8. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  9. ^ Autoritatea BnF, accesat în  

Ediții românești

modificare
  • Lermontov, Mihail, Un erou al timpului nostru, tradus de Paul Ancel, București, 1949: Cartea Rusă, Colecția: Clasicii Ruși, p. 140 ;
  • Lermontov, Mihail, Un erou al timpului nostru, tradus de Al. Philippide, București, 1969: Editura pentru Literatura Universală, p. 200 ;

Legături externe

modificare
 
Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de Mihail Lermontov

  Materiale media legate de Михаил Юрьевич Лермонтов la Wikimedia Commons