Mănărade, Alba

sat al municipiului Blaj, județul Alba, România

Mănărade (în germană Donnersmarkt, în trad. "Târgul de Joi", "Joia", în maghiară Monora, Monorád) este un sat ce aparține municipiului Blaj din județul Alba, Transilvania, România.

Mănărade
—  sat  —
Biserica evanghelică din Mănărade
Biserica evanghelică din Mănărade
Map
Mănărade (România)
Poziția geografică în România
Coordonate: 46°08′29″N 23°58′14″E ({{PAGENAME}}) / 46.14139°N 23.97056°E

Țară România
Județ Alba
Municipiu Blaj

SIRUTA1428
Atestare1205

Populație (2021)
 - Total814 locuitori

Fus orarEET (+2)
 - Ora de vară (DST)EEST (+3)
Cod poștal515404

Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Mănărade, Alba
Mănărade (Monora) pe Harta Iosefină a Transilvaniei,
1769-1773 (Sectio 172)

Date geologice

modificare

În subsolul localității se află un masiv de sare,[1] iar pe teritoriul localității se găsesc mai multe izvoare sărate.

Satul este atestat documentar din anul 1205 ca posesiune a Abației Igriș: possesio Monera et aliae quaedam possessiones ipsius ecclesie de Egrus.[2]

Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 172) localitatea apare sub numele de "Monora".

Personalități

modificare

Ion Costea, născut în Mănărade, a făcut studii la Blaj și Cluj unde a terminat științele juridice devenind avocat. În 1820 mitropolitului Moldovei Veniamin Costache și-a propus reorganizarea seminarului de la Socola (Iași). Pentru aceasta a fost trimis la Cluj, Gheorghe Asachi cu misiunea de a-i cere guvernatorului Bánffy aprobare pentru trei tineri absolvenți de la Blaj care erau necesari ca profesori în Moldova. După obținerea aprobării Asachi i-a găsit și ales pe Ion Costea, Iosif Manfi și Vasile Bob Fabian. Astfel, începând cu anul 1820, Ion Costea a devenit profesor de retorică și poezie la Seminarul din Socola, Iași.[3]

Monumente istorice

modificare

Vezi și

modificare
  1. ^ Sarea gemă din extra- și intracarpaticul României
  2. ^ Otto Mittelstraß, Beiträge zur Siedlungsgeschichte Siebenbürgens im Mittelalter, München 1963, pag. 93.
  3. ^ Iuliu Moisil, Vasile Bob Fabian în "Arhiva someșeană", nr. 21, partea I, Năsăud, 1937, p. 685.