Liza Minnelli

actriță și cântăreață americană
Liza Minnelli

Liza Minnelli în 2008
Date personale
Nume la naștereLiza May Minnelli
Născută (78 de ani)
Hollywood, California, SUA
PărințiJudy Garland
Vincente Minnelli
Frați și suroriLorna Luft[*][[Lorna Luft (American television, stage and film actress and singer)|​]]
Joey Luft[*][[Joey Luft (American actor; son of Judy Garland and Sidney Luft)|​]] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuPeter Allen
(c. 1967–1974; divorțați)
Jack Haley, Jr.
(c. 1974–1979; divorțați)
Mark Gero
(c. 1979–1992; divorțați)
David Gest
(c. 2002–2007; divorțați)
Cetățenie Statele Unite ale Americii Modificați la Wikidata
ReligieEpiscopaliană[4]
OcupațieActriță, căntăreață, dansatoare, coregrafă
Limbi vorbitelimba engleză[5] Modificați la Wikidata
Activitate
DomiciliuLos Angeles  Modificați la Wikidata
Alma materHigh School of Performing Arts
Chadwick School
Ani de activitate1949–prezent
PremiiLegiunea de Onoare în grad de Ofițer[*]
Premiul Primetime Emmy[*]
Grammy Legend Award[*][[Grammy Legend Award (รางวัลเพลงพิเศษที่มอบให้กับศิลปิน)|​]] ()
Premiul Oscar pentru cea mai bună actriță ()[1]
Theatre World Award ()[2]
Premiul Tony pentru cea mai bună actriță într-un rol principal dintr-un musical ()
Premiul Tony pentru cea mai bună actriță într-un rol principal dintr-un musical ()
Zmeura de Aur pentru cea mai proastă actriță într-un rol principal ()[3]
BAFTA pentru cea mai bună actriță
Stea pe Hollywood Walk of Fame[*]
Drama League Award[*][[Drama League Award (Annual awards for theater in North America)|​]]
Hasty Pudding Woman of the Year[*][[Hasty Pudding Woman of the Year (Annual theatrical award)|​]] ()
GLAAD Vanguard Award[*][[GLAAD Vanguard Award (annual award presented by the Gay & Lesbian Alliance Against Defamation at the GLAAD Media Awards)|​]] ()
Premiul Globul de Aur ()  Modificați la Wikidata
Prezență online

Liza May Minnelli (n. 12 martie 1946) este o actriță, cântăreață și dansatoare americană, laureată a premiului Oscar pentru rolul din musicalul Cabaret. Este fiica actriței Judy Garland și a celui de al doilea soț al acesteia, Vincente Minnelli. Este cunoscută pentru prezența scenică energizantă și vocea sa alto puternică.[6] Minnelli este supranumită "Regina Broadway-ului".[7][8]

Căutând să lucreze în lumea teatrului, Minnelli se mută în 1961 în New York City, unde își începe cariera ca și actriță de musical, cântăreață în cluburi de noapte și cântăreață de muzică pop tradițională. Își face debutul pe scenă în piesa de teatru Best Foot Forward și câștigă un Premiu Tony pentru Flora the Red Menace în 1965, care marchează începutul colaborării dintre ea și duoul compozitor-scriitor Kander și Ebb. Ei au scris, regizat și produs multe dintre prestațiile televizate și de scenă ale lui Minnelli și au ajutat în conturarea imaginii sale stilizate de supraviețuitoare. Melodiile devenite imnuri de supraviețuire New York, New York, Cabaret și Maybe This Time, alături de rolurile sale pe scenă și pe marele ecran au consolidat-o pe Minnelli ca un important gay icon.[9]

Lăudată de critici pentru primele sale presații din filme non-muzicale, în special The Sterile Cuckoo (1969), care i-a adus o nominalizare la Premiile Oscar pentru cea mai bună actriță, Minnelli ajunge un star internațional jucând în Cabaret și în emisiunea Liza with a Z (1972). Pe 22 iunie 1969 își pierde mama, Judy Garland, care moare la 47 de ani. Majoritatea filmelor sale următoare, cu excepția lui Arthur (1981), au primit critici negative și au fost dezamăgiri la box-office. Se întoarce pe Broadway pentru musicaluri precum The Act (1977), The Rink (1984) și concertul Liza's at The Palace... (2008) și lucrează în multe programe de televiziune și concerte de music hall la sfârșitul anilor '70. Concertele sale din 1979 și 1987 la Carnegie Hall și la Radio City Music Hall în 1991 și 1992 sunt recunoscute drept cele mai de succes prestații ale sale. Între 1988 și 1990 pleacă în turneu cu Frank Sinatra și Sammy Davis Jr. cu seria de concerte Frank, Liza & Sammy: The Ultimate Event.

Din 2010, Minnelli a refuzat să mai țină concerte mari în favoarea spectacolelor intime.[10][11][12][13][14]

Copilărie

modificare
 
Liza Minnelli și mama sa, Judy Garland, în 1949

Liza May Minnelli s-a născut în 12 martie 1946 la Cedars-Sinai Medical Center în Beverly Boulevard, Los Angeles. Este fiica lui Judy Garland și a lui Vincente Minnelli.[15] Și-a primit numele după cântecul lui Ira Gershwin, Liza (All the Clouds'll Roll Away). Minnelli are o soră vitregă, Lorna, și un frate vitreg, Joey, din mariajul lui Garland cu afaceristul Sid Luft. Mai are o soră vitregă pe nume Christiane Nina Minnelli (poreclită Nina Tina), din mariajul al doilea al tatălui său.[16] Nașii lui Liza Minnelli sunt William Spier și scriitoarea Kay Thompson (autoarea cărților pentru copii Eloise).

A fost distribuită în primul spectacol la trei ani, apărând în scena finală a filmului In the Good Old Summertime (1949); filmul îi mai are în distribuție pe Garland și Van Johnson. În 1961 se mută în New York, învățând la High School of Performing Arts și, mai tâziu, la Chadwick School.[17]

Carieră

modificare

În 1961, Minnelli a studiat la Cape Cod Melody Tent în Hyannis, Massachusetts. A făcut parte din corul piesei Flower Drum Song și a jucat rolul lui Muriel în Take Me Along. A început să profeseze ca solistă la vârsta de 17 ani cu relansarea musicalului Best Foot Forward, pentru care a primit premiul World Theatre.

 
Liza Minnelli (mijloc) în piesa Best Foot Forward, 1963

Anul următor, mama sa o invită să cânte alături de ea în concertul de la London Palladium. Spectacolul este înregistrat și apoi lansat ca album. Studiază la Scarsdale High School pentru un an, unde ia parte în producția piesei Jurnalul Annei Frank și pleacă în Israel în turneu. Se întoarce pe Broadway la 19 ani, unde câștigă premiul Tony pentru Flora the Red Menace. Piesa de teatru marchează prima colaborare dintre ea, John Kander și Fred Ebb.

În 1997, joacă pe Broadway musicalul Victor/Victoria, înlocuind-o pe Julie Andrews.

Minnelli a început să lucreze ca și cântăreață în cluburi de noapte la 19 ani, debutând la Hotelul Shoreham din Washington D.C.. În același an a susținut concerte în cluburi de noapte din Las Vegas, Los Angeles, Chicago, Miami și New York City. Succesul din urma spectacolelor sale live a dus la lansarea albumelor Liza! Liza! (1964), It Takes Time (1965) și There is a Time (1966), semnate cu casa de discuri Capitol Records. În primii ani a înregistrat atât melodii pop tradiționale, cât și cântece din musicalurile în care jucase.

Între 1968 și 1970, lansează albumele Liza Minnelli (1968), Come Saturday Morning și New Feelin' (ambele în 1970) cu A&M Records. Lansează The Singer (1973) și Tropical Nights (1977) cu Columbia Records.

 
Minnelli ajugând în Barcelona, unde avea să concerteze pe 17 ianuarie 1975.

În 1989, colaborează cu grupul Pet Shop Boys pe albumul Results, o înregistrare dance electronică. Sunt lansate 4 single-uri: Losing My Mind, Don't Drop Bombs, So Sorry, I Said și Love Pains. Minnelli cântă live Losing My Mind la ceremonia Premiilor Grammy înainte să îi fie acordat Premiul Grammy Legend (primele premii de acest gen s-au acordat în 1990 lui Minnelli, Andrew Lloyd Webber, Smokey Robinson și Willie Nelson). Cu acest premiu, Minnelli devine una din cele 16 personalități - listă în care sunt incluși Whoopi Goldberg, Mike Nichols, Barbra Streisand, Audrey Hepburn și alții - care au câștigat un Oscar, un Grammy, un Tony și un Emmy.

În 1992, Minnelli cântă pe stadionul Wembley în concertul tribut pentru prietenul său, Freddie Mercury, melodia We Are the Champions, alături de restul formației Queen. În 1996, lansează albumul jazz Gently.

În 2006, Liza Minnelli colaborează cu trupa My Chemical Romance pe albumul The Black Parade, cântând un solo cu Gerard Way în piesa Mama. Albumul Confessions este lansat de artistă în data de 21 septembrie 2010.[18]

Primul rol creditat al lui Minnelli a fost cel din filmul Charlie Bubbles (1967). Patru ani mai tâziu devine vocea lui Dorothy în filmul animat Journey Back to Oz, inspirat de Vrăjitorul din Oz (film din 1939).

Minnelli joacă o adolescentă excentrică în The Sterile Cuckoo (1969), primul film realizat de Alan J. Pakula. Primește o nominalizare pentru cea mai bună actriță la Premiile Oscar. Joacă alt personaj excentric în filmul Tell Me That You Love Me, Jonie Moon (1970), regizat de Otto Preminger. O scenă din film cauzează nemulțumiri în statul Massachusetts, fiind fără permisiune filmată într-un cimitir.[19][20]

În 1972, Minnelli joacă în cel mai bine primit film al său, Cabaret. Ca să se pregătească pentru rol, Minnelli susține că a căutat fotografii cu actrițele Louise Glaum și Louise Brooks.[21] Sally Bowles, personajul său, era o dansatoare de cabaret într-un club din Berlinul anilor '30. Filmul i-a adus Premiul Oscar pentru cea mai bună actriță, un Glob de Aur, un premiu BAFTA, și de asemenea premiul Sant Jordi și premiul David di Donatello pentru cea mai bună actriță străină.

Minnelli joacă după Cabaret (1972) în trei filme dezamăgitoare la box-office: Lucky Lady (1975), A Matter of Time (1976), în care joacă alături de Ingrid Bergman, și New York, New York (1977). Următor hit al lui Minnelli este filmul Arthur (1981).[22] Mai joacă în Rent-a-Cop (1988), Arthur 2: On the Rocks (1988) și în Stepping Out (1991), o comedie musical.

Televiziune

modificare

Ca și copil și adolescent, Minnelli apare în diferite emisiuni și showuri de varietăți găzduite de personalități precum Jack Paar, Joe Franklin, Mike Douglas, Johnny Carson și Merv Griffin. În 1959, cântă și dansează împreună cu Gene Kelly în primul său special de televiziune. În anii '60, apare în emisiuni ca The Ed Sullivan Show, The Hollywood Palace și The Judy Garland Show.

În 1964, joacă un episod în serialul dramatic Mr. Broadway, interpretând rolul lui Minnie.

Urmând succesul filmului Cabaret, Minnellli realizează împreună cu regizorul Bob Fosse specialul televizat din 1972, Liza with a 'Z'. A Television Special. Specialul câștigă patru Premii Emmy, inclusiv unul pentru Minnelli.

Viață personală

modificare

Minnelli a suferit de alcoolism și dependeță de droguri pentru o perioadă lungă de timp după ce mama sa a murit.[23] Prietenul său, Andy Warhol, notează în jurnalul său despre adicția actriței.[23][24] Împreună cu Warhol și Bianca Jagger, Minnelli frecventa cluburile de noapte din New York City în anii '70.

Minnelli a declarat că are ca și confesiune Biserica Episcopală din Statele Unite.[25]

Minnelli s-a căsătorit și a divorțat de patru ori. Primul mariaj, cu muzicianul australian Peter Allen[26], s-a încheiat în 1974 după ce Minnelli îl găsește acasă cu un alt bărbat.[27] În același an, se căsătorește cu Jack Haley Jr., producător și regizor american. Tatăl lui Haley jucase în Vrăjitorul din Oz. Cei doi divorțează în 1979.

Minnelli se căsătorește cu Mark Gero, sculptor, în 1979. Divorțează în 1992. Ultimul mariaj, cu David Gest, începe în 2002 și se finalizează cu divorțul lor din 2007, după ce s-au separat încă din iulie 2003.

Liza Minnelli nu are copii. O sarcină a lăsat-o cu hernie hiatală după ce doctorii au încercat să salveze copilul.

Filmografie

modificare
 
Liza Minnelli ca Sally Bowles în Cabaret (1972)
An Film Rol Note
1949 In the Good Old Summertime Baby necreditată
1954 The Long, Long Trailer Invitată la nuntă scene șterse
1967 Charlie Bubbles Eliza
1969 Bietul cuc 'Pookie' (Mary Ann) Adams Premiul David di Donatello pentru cea mai bună actriță străină

Premiul Cercului de Critici de Film din orașul Kansas pentru cea mai bună actriță
Premiul festivalului Mar del Plata pentru cea mai bună actriță
Nominalizare — Premiul Oscar pentru cea mai bună actriță
Nominalizare — Premiul BAFTA pentru cel mai promițător debut în rol principal
Nominalizare — Premiul Globul de aur pentru cea mai bună actriță într-o dramă

1970 Spune-mi că mă iubești, Junie Moon Junie Moon
1972 Cabaret Sally Bowles Premiul Oscar pentru cea mai bună actriță
Premiul BAFTA pentru cea mai bună actriță
Premiul David di Donatello pentru cea mai bună actriță străină
Premiul Globul de Aur pentru cea mai bună actriță (muzical/comedie)
1974 Just One More Time Ea însăși necreditată
That's Entertainment! Ea însăși (narator)
Journey Back to Oz Dorothy voce
1975 Lucky Lady Claire Nominalizare — Premiul Globul de Aur pentru cea mai bună actriță (muzical/comedie)
1976 Comedie mută '77 Ea însăși
A Matter of Time Nina
1977 New York, New York Francine Evans Nominalizare — Premiul Globul de Aur pentru cea mai bună actriță (muzical/comedie)
1981 Arthur Linda Marolla
1983 Regele comediei Ea însăși scene șterse
1984 Muppets cuceresc Manhattan-ul Ea însăși
1985 În pași de dans Ea însăși – Gazdă
1988 Polițist de închiriat Della Roberts Zmeura de Aur pentru cea mai proastă actriță într-un rol principal
1988 Arthur, rușinea familiei Linda Marolla Bach Zmeura de Aur pentru cea mai proastă actriță într-un rol principal
1991 Pași de step Mavis Turner
1994 A Century of Cinema Ea însăși documentar
1995 Unzipped Ea însăși – necreditată documentar
2006 Oh ca în Ohio Alyssa Donahue
2010 Broadway: Beyond the Golden Age Ea însăși documentar
2010 Totul despre sex 2 Ea însăși cameo
2011 Lady Gaga Presents the Monster Ball Tour: At Madison Square Garden Ea însăși
2013 Smash Ea însăși

Televiziune

modificare

Special-uri

modificare

Discografie

modificare
Albume de studio
Înregistări ale distribuțiilor
Coloane sonore

Producții de scenă

modificare
 
Liza Minnelli în 1993, vizitând mormântul lui Eva Perón (Evita)

Premii de film

modificare

Premii de televiziune

modificare
  1. ^ https://www.oscars.org/oscars/ceremonies/1973  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ Theatre World Award Recipients (în engleză), Theatre World Award 
  3. ^ 1988 Archive (în engleză), Zmeura de Aur, accesat în  
  4. ^ „Larry King Interviews Liza Minnelli”. . Accesat în . 
  5. ^ CONOR.SI[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  6. ^ „Liza Minnelli Opens 3-Week Carnegie Date”. The New York Times. . ...and her voice -- a ripe, rounded alto whose physical qualities remain uncannily reminiscent of her mother, Judy Garland... 
  7. ^ Cerasaro, Pat (). „FLASH FRIDAY: Liza In London, Then & Now”. BWW. Wisdom Digital Media. broadwayworld.com. Accesat în . So it seems quite befitting of fate that the verifiable Queen of Broadway herself, Liza Minnelli... 
  8. ^ Ward, Michelle (). „Q&A: Liza Minnelli Talks Hollywood Bowl”. Los Angeles Confidential. la-confidential-magazine.com. Arhivat din original la . Accesat în . The queen of Broadway takes center stage at the Hollywood Bowl on August 11 
  9. ^ Musto, Michael (). „The 12 Greatest Female Gay Icons of All Time”. Out. Accesat în . 
  10. ^ Bernstein, Jacob (). „Fire Island′s Got Talent”. The New York Times. Accesat în . 
  11. ^ Hetrick, Adam (). „Liza Minnelli Joins Michael Feinstein for Intimate Concert and Conversation Tonight”. Playbill. Accesat în . 
  12. ^ „Liza Minnelli Returns to the Stage with a Touching Tribute”. Broadwayworld. . Accesat în . 
  13. ^ Quintos, Michael (). „BWW Review: Liza Minnelli and Michael Feinstein Perform Together at OC's Segerstrom Center”. Broadwayworld. Accesat în . 
  14. ^ Abramovitch, Seth (). „What Is Going On With Liza Minnelli? Longtime Collaborator Opens Up About Her Health”. Broadwayworld. Accesat în . 
  15. ^ Schechter, Scott (). Judy Garland: The Day-by-day Chronicle of a Legend (în engleză). Rowman & Littlefield. ISBN 978-1-58979-300-2. 
  16. ^ Brockes, Emma (). „Lunch with a legend”. The Guardian. UK. Accesat în . 
  17. ^ Edvige Giunta (). The Milk of Almonds: Italian American Women Writers on Food and Culture. Feminist Press. pp. 30–. ISBN 978-1-55861-453-6. 
  18. ^ Liza Minnelli's "Confessions" CD Due in September; Artwork Revealed Arhivat în , la Wayback Machine.. Playbill.com (May 11, 2010). Retrieved on April 2, 2012.
  19. ^ Tell Me That You Love Me, Junie Moon în Catalogul Institutului American de Film
  20. ^ „Mass. Cemeteries Safe From Nude Pic Capers”. Variety. . p. 5. 
  21. ^ Sischy, Ingrid (februarie 2004). „Liza Minnelli: Be "strange and extraordinary", her father once told her. She listened”. Interview. 
  22. ^ „1981 Domestic Grosses”. Box Office Mojo. 
  23. ^ a b Barber, Lynn (). „Secrets and Liza”. The Guardian. London. Accesat în . 
  24. ^ Warhol, Andy (). Hackett, Pat, ed. The Andy Warhol Diaries. New York: Warner Books. p. 92. ISBN 978-0-446-51426-2. LCCN 88-40565. 
  25. ^ „Larry King Interviews Liza Minnelli”. . Accesat în . 
  26. ^ Parish, James Robert (). The Hollywood Book of Extravagance. John Wiley and Sons. p. 137. ISBN 978-0-470-05205-1. 
  27. ^ Wieder, Judy (). Wieder, Judy, ed. Celebrity: The Advocate Interviews. New York: Advocate Books. p. 85. ISBN 978-1-55583-722-8. 

Bibliografie

modificare

Legături externe

modificare
 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Liza Minnelli
 
Wikicitat
La Wikicitat găsiți citate legate de Liza Minnelli.