Wikipedia

Egretă de recif

(Redirecționat de la Egretta gularis)

Egreta de recif (Egretta gularis) este un stârc de mărime medie care se găsește în sudul Europei, Africa și în unele părți ale Asiei.

Egretă de recif
Stare de conservare

Risc scăzut (LC)  (IUCN 3.1)[1]
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Aves
Ordin: Pelecaniformes
Familie: Ardeidae
Gen: Egretta
Specie: E. gularis
Nume binomial
Egretta gularis
(Bosc, 1792)
Arealul cu subspecii și specii înrudite.
Modifică text Consultați documentația formatului

Taxonomie

modificare

Specia a fost descrisă pentru prima dată ca Ardea gularis dintr-un specimen obținut din Senegal de naturalistul francez Louis Augustin Guillaume Bosc în 1792. Gâtul (sau regiunea gulară) de culoare albă distinctiv îi conferă numele de specie. Autorii ulteriori au tratat-o în genurile Demiegretta, Herodias și Lepterodius până la poziția sa actuală stabilă în genul Egretta. Cu toate acestea, distincția dintre această specie și Egretta garzetta a fost extrem de dezbătută, unii autori considerând garzetta o superspecie politipică.

Distribuție și statut

modificare

Se întâlnește în principal pe coastele din Africa tropicală de vest, Marea Roșie, Golful Persic (Iran)[2] și se extinde spre est până în India. Se întâlnește, de asemenea, în Insulele Lakshadweep și Sri Lanka.[3] Subspecia nominalizată se reproduce în Africa de Vest, din Mauritania până în Gabon. Păsările pot fi găsite și în afara continentului, cum ar fi în Insulele Canare. Un număr mic de exemplare se înmulțesc în Spania.[4] Subspecia schistacea se găsește de pe coasta Mării Roșii, la est de coasta indiană.[5] Sunt cunoscute colonii de reproducere pe coasta de est a Indiei, în jurul lacului Pulicat.[6] Ocazional se întâlnesc și în interiorul țării.[7]

Egreta de recif apare ca pasăre rătăcitoare în America de Nord, America de Sud și insulele Caraibe.[8][9][10][11][12][13][14] Pe baza numărului tot mai mare de înregistrări, se bănuiește că ar putea stabili colonii de reproducere în Brazilia.[15] Mai multe înregistrări din jurul anilor 1980-1990 în Germania, Austria și Franța au fost atribuite unor păsări care au scăpat de la un dealer de animale din Mittelfranken.[16]

Galerie

modificare

Note

modificare
  1. ^ BirdLife International (). „Egretta gularis”. IUCN Red List of Threatened Species. 2016: e.T22729692A95020328. doi:10.2305/IUCN.UK.2016-3.RLTS.T22729692A95020328.en  . Accesat în . 
  2. ^ Etezadifar, Farzaneh; Amini, Hamid (). „Current Status of the Breeding Population of the Western Reef Heron Egretta gularis along the Northern Coasts of the Persian Gulf and Oman Sea, and its Wintering Population in the South of Iran” (PDF). Podoces. 5 (2): 71–80. 
  3. ^ Ali, Salim; Ripley, S. Dillon (). Handbook of the birds of India and Pakistan. Volume 2 (ed. 2nd). New Delhi: Oxford University Press. pp. 75–76. 
  4. ^ Dies, J.I.; Prosper, J.; Dies, B. (). „Occasional breeding by Western Reef Egret in eastern Spain” (PDF). British Birds. 94: 382–386. 
  5. ^ Dubois, Philippe J.; Yésou, Pierre (). „Identification of western reef egrets and dark Little Egrets”. British Birds. 88: 307–319. 
  6. ^ Kirkpatrick, K.M. (). „The Ashy Reef Heron, Egretta gularis (Bosc) on the East Coast”. J. Bombay Nat. Hist. Soc. 58 (1): 275. 
  7. ^ Neavoll, George F. (). „Occurrence of the Reef Heron [Egretta gularis (Bosc.)] in Hyderabad District”. J. Bombay Nat. Hist. Soc. 65 (1): 215–216. 
  8. ^ Paice, Michael R. (). „First record of the Western Reef-heron (Egretta gularis) for St. Vincent and the Grenadines” (PDF). Journal of Caribbean Ornithology. 19 (1): 46–48. 
  9. ^ Murphy, W. L.; Nanan, W. (). „First confirmed record of Western Reef-Heron (Egretta gularis) for South America”. American Birds. 41: 16–27. 
  10. ^ Davis Jr., William E. (). „Foraging Behavior of a Western Reef Heron in North America”. Colonial Waterbirds. 8 (1): 70–73. doi:10.2307/1521198. JSTOR 1521198. 
  11. ^ Kenefick, Martyn; Hayes, Floyd E. (). „Trans-Atlantic vagrancy of Palearctic birds in Trindidad and Tobago” (PDF). J. Carib. Ornithol. 19: 61–72. 
  12. ^ Wilson, A. (). „Western Reef-Heron (Egretta gularis gularis) at Calvert Vaux Park, Brooklyn”. Kingbird. 57 (4): 288–294. 
  13. ^ Cardillo, R.; Forbes-Watson, A.; Ridgely, R. (). „The Western Reef–Heron (Egretta gularis) at Nantucket Island, Massachusetts”. American Birds. 37 (5): 827–829. 
  14. ^ Murphy, William L. (). „Notes on the Occurrence of the little egret (Egretta garzetta) in the Americas, with Reference to Other Palearctic Vagrants”. Colonial Waterbirds. 15 (1): 113–123. doi:10.2307/1521360. JSTOR 1521360. 
  15. ^ Fedrizzi, Carmem E.; Carlos, Caio J.; Vaske Jr., Teodoro; Bugoni, Leandro; Viana, Danielle; Véras, Dráusio P. „Western Reef-Heron Egretta gularis in Brazil (Ciconiiformes: Ardeidae)” (PDF). Revista Brasileira de Ornitologia. 15 (3): 481–483. 
  16. ^ Magyar, G.; Yésou, P. (). „Reconsideration of a Hungarian specimen of a black-coloured egret as Western Reef Egret (Egretta gularis)” (PDF). Aquila. 105-106: 35–40. 

Legături externe

modificare
Adus de la https://ro.wiki.x.io/w/index.php?title=Egretă_de_recif&oldid=16496635