Bulgarii din România

Zonele din România în care trăiesc bulgari
Populație totală
7,336 (2011)
Regiuni cu populație semnificativă
Banatul, București, Cluj-Napoca, Iași, Timișoara, Craiova, Constanța, Oradea
Limbi vorbite
Bulgară, Română
Religii
Catolici, ortodocși
Grupuri înrudite sau legate cultural
Carașoveni

Bulgarii din România sunt un grup etnic minoritar din România. La ultimul recensământ al populației din 2011, în România există 7,336 bulgari, reprezentând 0,04% din populația țării. Ca multe alte minorități, bulgarii sunt în scădere: în 2002 încă se numărau 8,025, reprezentând tot 0,04% din întreaga populație.

Bulgarii din România (2021)
Bulgarii din România (2011)
Bulgarii din România (2002)

În ciuda numărului mic, bulgarii au fost foarte influenți asupra vecinilor lor din nord, cele două țări fiind la un moment dat unite în Țaratul Vlaho-Bulgar.

De-a lungul istoriei, comunități de bulgari au existat în Valahia, Dobrogea de Nord și Transilvania. Cu toate acestea, cea mai mare comunitate de bulgari, cea care și-a prezervat cel mai bine tradițiile și obiceiurile, se găsește în nordul Banatului. În Muntenia numărul celor de origine bulgară este mare, cu toate acestea mulți și-au pierdut identitatea națională și nu-și mai vorbesc limba.

Cu ajutorul unor studii efectuate de cercetătorii bulgari s-a aflat că minoritatea Secuiască nu sunt decât un subgrup de Protobulgari maghiarizați.[1][2] De asemenea, aceleași studii au dovedit că Șcheii din Transilvania sunt bulgari românizați[1][3] (un punct de vedere acceptat de către Lyubomir Miletich[4] și de scriitorii români[5]).

Județul Bulgari Procentul
Timiș 5.562 0,82%
Arad 819 0,18%
Dâmbovița 658 0,12%
București 370 0,02%

Ei trăiesc în 3 regiuni ale țării, prezența acestei populații fiind legată de o istorie și origine diferită:

  • 1) Banat (vezi articolul Bulgari bănățeni)
  • 2) Muntenia (și Oltenia), în zonele de câmpie, unde sunt denumiți "sârbi". Așa-zișii "sârbi" din sudul României sunt de fapt bulgari.[6] Ei nu beneficiază de învățământ sau liturghie în limba maternă și sunt din această cauză într-un puternic proces de asimilare. Chiar dacă recensămintele nu vorbesc decât de câteva mii de bulgari, numărul lor se poate ridica la circa 100.000 persoane, însă datorită lipsei conștiinței naționale se declară de cele mai multe ori drept "români". Acești bulgari sunt descendenții bulgarilor care s-au refugiat de opreliștea otomană începând cu secolul XV până în secolul XIX. În prima jumătate a sec. XX li s-au mai adăugat bulgarii veniți aici din motive sociale și economice.
  • 3) Dobrogea de Nord: Majoritatea au părăsit România în 1940 în urma schimbului de populație cu Bulgaria stabilit la tratatul de la Craiova; azi mai trăiesc acolo doar câteva sute de bulgari. Aceasta este cea mai veche comunitate bulgărească din România, prezența ei datând încă din secolul VII.
  • 4) Transilvania și nordul Munteniei: Bulgarii colonizați în Evul Mediu în Transilvania și nordul Munteniei au fost asimilați de-a lungul timpului, păstrându-se doar toponimul Șchei (de exemplu în Brașov sau în Câmpulung), precum și unele tradiții și obiceiuri legate de bulgari.[7]

La aceștia se adaugă în vremuri istorice:

Politică

modificare
 
Sigla UBBR, sediul din Vinga

În perioada 1990 - 1996, reprezentantul minorității bulgare în Camera Deputaților a fost președintele Uniunii Bulgare din Banat, Carol Ivanciov. La alegerile din 1996, locul minorității bulgare în Parlamentul României a fost câștigat de reprezentantul Asociației Culturale Bulgare din Romania devenita ulterior Uniunea Democrata Bulgara din Romania, Florin Simion. În aceste alegeri, A.C.B.R a obținut 5.359 de voturi, iar Uniunea Bulgară din Banat – 4.115 voturi. La alegerile din noiembrie 2000, reprezentant al minorității bulgare în Camera Deputaților a fost ales Petru Mirciov, din partea Uniunii Bulgare din Banat. Apoi legislația electorală a restrâns dreptul etnicilor bulgarilor din restul tarii sa candideze, pentru a-și propune propriul candidat în parlament și a nu concura reprezentantul existent. În prezent UBB-R (Banat) e reprezentată de Gheorghe Nacov.

Personalități

modificare

Vezi și

modificare
  1. ^ a b Павлов.
  2. ^ Балкански, Т. (). „Окръзи Ковасна и Харгита”. Трансилванските (седмиградските) българи. Етнос. Език. Етнонимия. Ономастика. Просопографии (în bulgară). Велико Търново: ИК “Знак ‘94”. pp. 99, 102. 
  3. ^ Енциклопедия България, т.1 А-В (în bulgară). София: Издателство на БАН. . p. 380. 
  4. ^ Милетич, Любомир (). „Брашов и брашовските българите („шкеи", bolgárszeg)”. Дако-ромънитѣ и тѣхната славянска писменость. Часть II (în bulgară). София: Сборникъ за Народни Умотворения, Наука и Книжнина. 
  5. ^ Mușlea, Ion (). Șcheii de la Cergău și folclorul lor. 
  6. ^ „Uniunea Democrata Bulgara din Romania”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ Ion Mușlea - Șcheii de la Cergău și folclorul lor (Cluj, 1928)

Legături externe

modificare